Una dintre cele mai mari temeri ale pacienților care pășesc într-un cabinet stomatologic este legată de implantul dentar – dacă doare? dacă nu-l acceptă organismul? ce se întâmplă dacă nu e pus bine? Dr. Anca Vereanu ne explică astăzi cum se efectuează un implant dentar, ce investigații sunt necesare înainte de intervenție, dar și care sunt riscurile unui implant dentar pus greșit.

Se spune că un implant dentar este ca un șurub, așa este? Din ce este realizat ca să-l accepte organismul și care sunt etapele inserării lui?

Implanturile sunt cea mai confortabilă soluție de înlocuire a unui dinte lipsă și de asemenea ele sunt soluția ideală de stopare a resorbției, atrofiei osului. Dinții prin intermediul rădăcinilor transmit forțele de masticație în interiorul osului. Atunci când dinții lipsesc de mai mult timp, osul se retrage pentru că nu mai are funcție – nu mai primește forțe. Dacă implanturile sunt inserate imediat după extracția dintelui sau măcar la câteva luni, osul va fi conservat și nu își va pierde forma, volumul.

Această pierdere de volum osos în cazul în care dinții lipsesc de mult poate avea consecințe asupra esteticii feței la nivelul gurii deoarece oasele maxilare au și rolul de suport al buzelor. Atunci când există atrofii osoase datorate edentațiilor (lipsa dinților) vechi, buza este înfundată în zona lipsei dentare și uneori buza chiar dispare creând o asimetrie în cazul în care dinții lipsesc doar pe o parte. Deci inserarea implanturilor la timp rezolvă două probleme: stoparea atrofiei osoase și de asemenea menținerea poziției buzelor și chiar a volumului lor.

Implanturile moderne sunt în formă de șurub și ele au rolul de a înlocui rădăcina dinților absenți pe care implanturile le înlocuiesc.

Implanturile pot fi din titan și cele mai moderne din zirconiu. Titanul este un material cu o lungă istorie în medicină, el fiind folosit în ortopedie cu mult înainte de a fi utilizat în implantologia orală. Titanul este un material biotolerat, cu mare stabilitate la coroziune datorită stratului protector de oxid de titan. Aceste caracteristici îl fac să fie foarte bine tolerat de organism și să nu existe fenomene de rejectare datorate materialului. Alergiile la titan au fost extrem de rar raportate. Zirconiul este un material mult mai nou și mai modern cunoscut pentru calitățile lui superioare în contact cu țesuturile vii. Avantajul zirconiului este unul estetic dar încă sunt rețineri vis a vis de rezistența lui mecanică. Implanturile din zirconiu se integrează foarte bine, dar se pot crăpa sau rupe la o manipulare neavizată. Fiind un produs avangardist mulți medici preferă siguranța titanului care a fost demonstrată în mulți ani de utilizare fără incidente. Datorită curentului actual în medicină, care promovează terapiile nonmetalice, zirconiul va câștiga teren și mai multă încredere.

Etapele inserării unui implant sunt:

• anestezia locală asemănătoare cu cea care se face în tratamentul cariei dentare
• se face o incizie la mucoasa pentru a se depărta gingia și expune osul în dreptul locului unde se dorește inserarea implantului
• apoi cu freze de tipul unui burghiu se face un canal în os în care se înșurubează implantul
• implantul odată introdus se acoperă cu un căpăcel de vindecare și se coase gingia la loc
• peste 7 zile se scot firele și se așteaptă vindecarea care constă în perioada de osteointegrare a implantului – perioadă în care osul se vindecă în jurul implantului

Există situații în care stabilitatea primară a implantului, adică imediat după introducerea lui în os, să fie foarte bună și atunci se poate opta pentru protezarea imediată, adică montarea unui bont protetic pe care se cimentează sau înșurubează o coroană din ceramică. Această procedura se numeste ”încărcare protetică imediată” și de multe ori este de preferat pentru un efect estetic crescut.

Ce investigații imagistice sunt necesare înainte de realizarea unui implant?

Este de preferat ca înainte de inserarea unui implant dentar să se facă o tomografie computerizată care oferă medicului detalii precise despre grosimea osului, înălțimea lui și, foarte important, distanța până la vecinătăți anatomice periculoase, în cazul în care s-ar leza. Aceste formațiuni anatomice sunt sinusul maxilar, nasul sau canalul mandibular prin care trece nerv și artera. Lezarea acestor structuri pot aduce pacientului neplăceri mari și în acest scop tomografia este de mare ajutor. Există situații în care nu este obligatorie efectuarea unei CT – atunci când la controlul clinic se evidențiază o creastă groasă și bine reprezentată, iar radiografia panoramică e suficientă. Este cazul în care se dorește inserarea unui număr redus de implanturi în zone de siguranță. Pentru planurile mari de tratament care implică un număr mare de implanturi, lifting de sinus sau procedee de grefare, tomografia computerizată este obligatorie.

Scopul unui implant dentar este să-i ofere pacientului, pe lângă o dantură frumoasă, una sănătoasă și funcțională. Cu toate astea sunt o mulțime de cazuri de pacienți care se plâng că implantul lor a fost pus greșit. Cum se poate întâmpla treaba asta?

Inserarea unui implant dentar presupune cunoștințe vaste de chirurgie și protetică dentară. Scopul inserării unui implant este de fapt unul protetic, de acoperire a unei lipse de dinți, deci de confecționare a unor coroane dentare. Medicul trebuie să ia în considerare în primul rând cum trebuie să arate coroana ideal și abia atunci poate insera implantul în poziția ideală. De multe ori nu se poate insera implantul în poziția dorită din cauza unei atrofii osoase și atunci trebuie reconstruit osul prin grefare sau adiții osoase. În acest moment ceea ce trebuia să fie un implant simplu se transformă într-o intervenție mai complicată care necesită cunoștințe mai avansate din partea medicului. Cam de aici încep problemele atunci când se pierd implanturile. De la un plan de tratament greșit și de la o intervenție chirurgicală incorectă.

Ce semne are pacientul atunci când un implant nu e pus bine – se infectează zona, se mișcă implantul, mă gândesc că-s ”simptome” cumva frecvente. Dar ce alte semne pot arăta că ceva nu e în regulă. 

Cele mai frecvente semne care indică probleme la implant sunt:

• inflamarea zonei din jurul implantului
• o mică supurație din gingia din jurul implantului mai ales la apăsare – apare un lichid galben de sub implant
• apariția unei colorații gri la nivelul gingiei din dreptul implantului
• se mișcă coroana – de cele mai mule ori pacientul crede că se mișcă implantul, dar de fapt se mișcă coroana pentru că s-a deșurubat bontul protetic, lucru care se întâmplă atunci când implanturile sunt de calitate proastă sau când pacienții nu vin la controale periodice în cadrul cărora tocmai asta se face: verificarea etanșeității coroanelor, strângerea bonturilor, verificarea ocluziei – mușcăturii, care suferă modificări, afectând indirect implanturile.

Ce trebuie să facă un pacient atunci când are probleme cu un implant?

Să se prezinte imediat la medicul lui cu o radiografie recentă.

La ce să fie atenți pacienții atunci când aleg medicul care să le facă implanturi dentare?

La specializările medicului:

• să aibă o specialitate în chirurgie orală, o experiență îndelungată în specialitate, multe cazuri la activ, deci nu foarte tânăr
• să explice detaliat pacientului și să răspundă la întrebări care să clarifice toate neclaritățile pe care le poate avea pacientul
• să fie empatic cu pacientul oferindu-i soluții de tratament în concordanță cu dorințele pacientului
• vârsta lui
• nivelul de educație
• nivel financiar astfel încât tratamentul propus să fie unul în primul rând corect din punct de vedere medical, ajustat pe ceea ce am menționat mai sus

Reușita unui tratament medical are 4 componente importante pentru succes:

• un medic bun, experimentat
• un diagnostic corect
• un plan de tratament adecvat
• un pacient compliant, disciplinat

Citește și: De ce scrâșnești din dinți: tot ce trebuie să știi despre bruxism