Mihaela Bilic studiază psihonutriția. Adică felul în care mâncăm atunci când… nu ne e foame. Și, mai ales, de ce nu respectăm dietele, sau de ce ele sunt, de cele mai multe ori ineficiente?

Într-un interviu realizat de Cristina Stănciulescu, Mihaela Bilic vorbește despre cât de eficiente sunt dietele, cum va arăta viitorul mâncării, dar și de ce sunt oamenii judecați după felul în care arată.

Cristina Stănciulescu: De ce dietele sunt atât de multe și atât de ineficiente?

Mihaela Bilic: În momentul în care nu explici unui om cât de complexă este relația lui cu mâncarea și ce reprezintă ea și nu-l ajuți să-și răspundă la întrebarea de ce mănânc și nu la întrebarea ce să mănânc, atunci degeaba îl infantilizezi și-i dai liste întregi de alimente permise și interzise. El le va respecta ca un roboțel, dar pentru un scurt timp. Iar când va obosi, pentru că nu putem face din mâncare tot centrul existenței noastre, este clar că va lăsa baltă acele liste, iar kilogramele se vor întoarce, pentru că el nu și-a rezolvat niciuna din problemele reale. În prezent mâncarea este instrumentul cel mai simplu și eficient pentru problemele sufletului. Nu ne dăm seama, dar mâncarea spune totul despre noi, iar relația pe care o avem cu ea ține de esența noastră ca oameni. Și înainte de lista cu alimentele permise sau interzise trebuie mai întâi să ne cunoaștem pe noi, cum spun francezii foarte frumos: „ca să scazi în greutate pe cântar, trebuie să iei kilograme în viață.” Adică trebuie să-ți trăiești viața cu mai multă greutate.

Eu am încercat diete… Multe…

Da, și eu! (râde)

Dar de fapt, eu nu prea vreau să slăbesc, pentru că mă gândesc că pielea se va rida, că hormonii vor dispărea…

Dar e adevărat, e chiar o vorbă românească: după 40 de ani, femeia are de ales ori fața, ori fundul…(râde). Nu le poți avea pe amândouă. Și nu-ți va spune nimeni că ești bine așa cum ești pentru că încă media și societatea pun preț pe siluetă și kilograme, creând presiune. Lucrul acesta chiar dacă vrem sau nu, continuă să ne influențeze.

Mihaela Bilic: „Oamenii sunt încă judecați după siluetă și nu se înțelege că suntem diferiți”

Au început să apară și siluete mai generoase pe catwalkuri și în reviste.

Da, dar ține de forța unei persoane care vrea să apară în fața publicului asumându-și comentariile. Să nu uităm că și Adele, celebra cântăreață a suferit de depresie din cauza faptului că fanii îi spuneau să slăbească… Oamenii sunt încă judecați după siluetă și nu se acceptă că suntem diferiți chiar și la acest capitol al siluetei și nu putem pune un șablon, că nu suntem niște naziști. Cine nu intră în șablon, îi tăiem părți din corp ca să se încadreze.

Dar de ce sunt judecați oamenii în funcție de greutatea lor, de grăsimea lor?

Pentru că acești oameni pare că nu au voință, pare că au slăbiciuni și slăbiciunea va fi mereu taxată. Uitați-vă la haitele de animale. Cel care nu-i bun este înlăturat. Așa și la oameni. Cel care mănâncă mult, cel care are niște vulnerabilități sau slăbiciuni, va fi judecat. Omul respectiv mănâncă pentru că fie nu se poate adapta, fie este supus stresului sau nedreptății, fie este într-o nemulțumire cu propriul eu pe care și-l protejează prin grăsime sau și-l anesteziază cu ajutorul mâncării, deci are o suferință și o fragilitate.

În momentul acela noi toți ceilalți, în mod automat, îi pedepsim respectiva slăbiciunea. În grupul de psihonutriție din Franța unde am învățat extraordinar de multe lucruri, la un moment dat s-a discutat despre un experiment. S-au arătat niște fotografii cu oameni care suferă de obezitare morbidă și oameni care suferă de anorexie și s-a studiat reacția la vederea acestor imagini. La vederea unei imagini cu un anorexic, se simte milă și compasiune, la vederea unei imagini cu obezitate morbidă, se simte dezgust și repulsie. Deși și într-un caz și în celălalt, este vorba despre suferință, de ce omul slab ne provoacă milă și cel gras ne provoacă silă? În mintea noastră ecuația slab egal tânăr, egal sănătos, nu poate fi schimbată.

Și atunci, trebuie să smulgem like-urile mergând la sală? Dând kilogramele jos? Demonstrând că suntem mai presus de slăbiciunea noastră?

Absolut. Despre asta este vorba. După sistemul american, dacă vrei, poți, trebuie să arătăm că suntem în control. Fie cu diete, fie cu operații estetice. Doar să vrei. Și să ai și bani. Nu avem cum scăpa de această prejudecată. Oamenii grași vor fi judecați, nedrept, dar judecați. De la un interviu de angajare, până la ce vrei tu, ei vor pleca de pe o poziție ingrată.

Mihaela Bilic: „Nu vom mai avea mâncare naturală, pentru că nimeni nu mai are răbdare să crească un purcel 9 luni sau o găină 3 luni sau mai mult.”

Care va fi viitorul mâncării?

Suntem extrem de mulți, resursele sunt limitate. Nu întâmplător începe să fie ridicată în slăvi alimentația vegetariană. Este mai ușor să le spui oamenilor că e cool să mănânci vegetale, decât să le spui că nu va fi carne pentru toți. Și atunci se lansează un trend. Trendul e să mâncăm cu toții frunze, e mai simplu așa. Totul e pe cifre și pe business. Probabil că mințile diabolice care conduc omenirea s-au gândit la asta luând în calcul resursele, cât se cheltuiește cu creșterea animalelor, ce consum există. Nu se gândește nimeni să crească prețul cărnii, ci toată lumea se gândește că mai bine e ieftină, pentru ca clientul să fie mulțumit. Industria alimentară trebuie să rezolve această ipocrizie făcând compromisuri,. Nu vom mai avea mâncare naturală, pentru că nimeni nu mai are răbdare să crească un purcel 9 luni sau o găină 3 luni sau mai mult. Și, deși vrem totul proaspăt, tot noi suntem cei care cerem totul repede. Când vreodată a mai fost mâncarea atât de multă și de ieftină?

Interviul intergral îl găsiți AICI!

Citește și: Postul intermitent. Cum funcționează fastingul, dieta preferată a vedetelor?