Bulimia este o afecțiune asemănătoare cu anorexia, ambele fiind considerate tulburări de comportament alimentar, potențial fatale. Ceea ce se întâmplă însă în cazul bulimiei este că persoana în cauză se bucură de mese copioase, își satisface toate poftele culinare, iar mai apoi încearcă să scape de calorii într-un mod total greșit.
Studiile recente au demonstrat că bulimia este într-o continuă creștere, iar de cele mai multe ori principala cauză este presiunea socială și dimensiunile impuse pentru o siluetă „perfectă”.
Nu se cunoaște cauza exactă a bulimiei. Există numeroși factori care pot să aibă un rol în dezvoltarea tulburărilor alimentare, între care cei genetici, biologici, sănătatea emoțională, așteptările societății și alte aspecte.
Dacă persoana care este suspectă că se confruntă cu această situație trece prin episoade de apetit exagerat de alimente într-un timp extrem de scurt, iar mai apoi se depistează o senzație de pierdere a controlului, se folosește de laxative, diuretice sau vomă provocată, iar aceste situații se întâmplă de cel puțin 2 ori pe săptămână, timp de mai multe luni, atunci diagnosticul este clar.
Gradul de severitate al bulimiei este determinat de câte ori pe săptămână mănâncă abuziv, de obicei cel puțin o săptămână timp de trei luni.
Bulimia mai este denumită și „foamea de taur” și este caracterizată prin mâncatul compulsiv și episodic de alimente. Teama morbidă a persoanelor care se confruntă cu această situație de obezitate se poate datora unor episoade de anorexie din trecut. Cel mai probabil sunt prezenți aceeași factori declanșatori ca și în cazul anorexiei.
Cantitatea de alimente poate atinge 50 000 kilocalorii, de regulă se preferă mai multe tipuri de glucide (înghețată, pâine, gogoși, băuturi răcoritoare etc.). Voma este semnul caracteristic pentru bulimie. Depresia și automutilarea nu sunt neobișnuite, iar consumul de alcool și droguri este frecvent.
Ca și tratament, în afară de cel medicamentos care se administrează în spital pentru complicații care pot apărea pe parcurs (arsuri, ruptură de esofag sau cardiomiopatii), se mai recomandă psihoterapia și este valabilă atât pentru bulimie cât și pentru anorexie.