Deși ADHD nu are încă o cauză precisă care să îl declanșeze, această afecțiune de natură comportamentală este destul de des întâlnită în zilele noastre, mai ales în cazul copiilor și al adolescenților.

Pentru că manifestările sunt destul de clare precum lipsa de atenție, agitația excesivă sau impulsivitatea, ADHD este de fapt despre o acumulare de anxietate, energie, neatenție, care se manifestă prin probleme de comportament.

ADHD este adesea confundat cu răsfăț. Un copil care a fost răsfățat, nu a avu reguli, nu a fost învățat să primească refuzuri, se poate comporta asemenea unui copil care suferă de ADHD, dar trebuie să facem diferența clară între o afecțiune medicală și o situație particulară, consecință a unei atitudini nepotrivite.

Specialiștii spun că această afecțiune este clasificată în 3 categorii

Tocmai pentru a evita astfel de confuzii, acest articol va lămuri cele mai importante aspecte legate de Sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție.

Pentru a diagnostica un copil care suferă de ADHD, de obicei medicii se bazează pe observațiile adulților în grija cărora se află, dar nu se rezumă la niște simple răspunsuri. Specialiștii spun de asemenea că această afecțiune este clasificată în 3 categorii

• HD: principala manifestare a copilului este impulsivitatea. Copilul este agitat, nu are stare, vorbește excesiv, nu ascultă de cei care îi vorbesc, are gesturi agresive față de cei cu care interacționează.
• ADD: principala manifestare este neatenția, iar simptomele sunt destul de clare. Copilul nu acordă atenție detaliilor, nu ascultă atunci când cineva îi vorbește, nu acordă importanță sarcinilor care i se trasează, nu se poate organiza pentru o activitate, nu duce la bun sfârșit o sarcină.
• ADHD: unde există o combinație între neateție și impulsivitate

Imediat ce un copil manifestă primele semne de ADHD, părinții să se adreseze unui medic

Copiii care suferă de ADHD nu au suficientă dopamină în creier, deci au nevoie în permanență de activități care să îi stimuleze, iar cei mai în măsură să facă acest lucru sunt adulții din jurul lor.

Trebuie menționat însă și este destul de important ca imediat ce un copil manifestă primele semne de ADHD, părinții să se adreseze unui medic specialist, care să le ofere informațiile necesare despre această afecțiune. Totodată trebuie realizat și urmat un plan bine pus la punct, tot realizat de un specialist terapeut, pentru că numai așa este posibilă recuperarea completă a celui afectat.

Tot despre implicare este vorba și în tratarea autismului, o altă afecțiune care din păcate este populară în rândul celor mici. Află din articolul de mai jos informații utile despre tulburările de spectru autist:

Chiar dacă nu este o afecțiune complet vindecabilă, ADHD, este o afecțiune care se tratează. Fie că se apelează la tratament medicamentos, la terapie comportamentală sau la consiliere psihologică, toate acestea vor funcționa numai dacă părinții și adulții din preajma copilului conștientizează cu adevărat situația, ascultă sfaturile specialiștilor, le urmează și colaborează cu ei.

Este foarte important de reținut că ADHD este o tulburare de neurodezvoltare, fiind o condiție medicală prezentă încă de la naștere. Prin urmare, simptomele sale specifice trebuie să fi fost observate încă din copilaria mică, devenind mai evidente atunci cand copilul este integrat în colectivitate.

Un diagnostic corect de ADHD presupune ca simptomele să fie vizibile în aproape toate contextele de viață ale copilului, atât acasă cât și la grădiniță, școală sau la locul de joacă, nu doar atunci când atunci se confruntă cu o situație neplăcută, care îi cauzează emoții negative, de exemplu divorțul părinților.

Altfel, așa cum am spus mai sus, un copil care este agitat numai acasă, numai la școală sau care are manifestări de tip ADHD numai în prezența bunicilor, dar nu și a părinților, este cel mai probabil un copil fie răsfățat, fie cu alte probleme emoționale care trebuie să fie corect identificate.