Mononucleoza infecțioasă sau boala sărutului, așa cum este ea cunoscută în limbajul popular este o afecțiune care apare de cele mai multe ori la tineri și se manifestă cu febră, dureri de gât sau slăbiciune la nivelul mușchilor.

Este o infecție beningnă, care se poate trata, dar mai există și situații când pot apărea complicații.

Boala sărutului este cauzată de virusul Epstein-Barr, un virus care face parte din familia virusurilor herpetice. În afară de sărut, boala mai poate fi transmisă prin tuse, strănut, același pahar sau aceeași cană.

E important de menționat că, odată ce o persoană a fost infectată cu virusul Epstein-Barr, organismul va crea anticorpi. Altfel spus, organismul va deveni imun la mononucleoză.

Durata de incubație a virusului, adică perioada până când apar primele simptome după ce o persoană a fost infectată cu virusul mononucleozei, poate varia de la patru până la șase săptămâni, însă la copii această perioadă poate fi mai scurtă.

Boala sărutului vs. gripa

La fel ca la majoritatea bolilor, simptomele bolii sărutului se instalează treptat. De cele mai multe ori este confundată cu gripa pentru că primele semne sunt febra, oboseala, durerea de cap, durerea de gât, inflamarea amigdalelor, dar și mărirea ganglionilor.

În cazul copiilor, boala sărutului se poate confunda cu o răceală banală, sau micuții pot fi chiar asimptomatici.

Cum se tratează boala sărutului

Ls fel ca în cazul virozelor, și la mononucleoza infecțioasă se acordă tratament de la medicul specialist pentru a ameliora simptomele. Odihna și consumul de lichide în cantități cât mai mari sunt principalele recomandări pentru a avea parte de o recuperare rapidă. Boala sărutului nu se tratează cu antibiotice decât în cazuri foarte rare atunci când medicul sesizează o suprainfectare.

Complicațiile mononucleozei sunt extrem de rare, dar trebuie să ai mare grijă ca să nu ajungi într-o asemenea situație. Cea mai gravă complicație este ruptura de splină care are ca principale simptome durerea intensă în partea stângă a abdomenului, tahicardie și respirație greoaie. Alte complicațiii mai sunt meningita sau encefalita. Ficatul mai poate fi afectat și în acest caz pacienții care se confruntă cu o astfel de situație fac icter, iar la alte persoane mai pot apărea și erupții pe piele.

Alte complicații mai puțin comune sunt:

• anemia – o scădere a numărului de celule roșii din sânge și a hemoglobinei;
• trombocitopenia – scăderea nivelului de trombocite, celule vitale pentru coagularea sângelui;
• problemele cardiovasculare – precum inflamarea muschiului inimii (miocardită);
• afecțiuni la nivelul sistemului nervos – precum meningită, encefalită sau sindromul Guillain-Barré;
• inflamarea amigdalelor – care pot îngreuna respirația.

Infecția cu virusul Epstein-Barr poate fi prevenită prin evitarea contactului cu saliva altei persoane infectate. Acest lucru presupune evitarea sărutului, a folosirii aceluiași pahar sau a veselei contaminate ori consumarea alimentelor din aceleași farfurii. Virusul poate să persiste în salivă timp de câteva luni de la apariția infecției.

Virusul Epstein-Barr poate să rămână inactiv în organism de-a lungul vieții, mai ales dacă sistemul imunitar este puternic. Însă infecțiile sau anumite boli pot slabi capacitatea de protecție a organismului, moment în care virusul poate deveni activ.