Autismul este un cuvânt care îi sperie pe mulți părinți, un cuvânt care mai degrabă a căpătat rolul de etichetă socială și pe care puțini sunt dispuși să îl înteleagă. Tocmai din cauza faptului că mulți adulți nu reușesc să îl înțeleagă, copiii sunt diagnosticați târziu, deși simptomele autismului apar frecvent înainte de vârsta de trei ani. Autismul infantil a fost descris prima dată de Leo Kanner, nativ german născut în Austria și emigrat în SUA, în anul 1943.

În timp ce autismul clasic este o problemă veche, cunoscută de ani buni și care este îndelung studiată, în ultimul timp din păcate a căpătat o amploare mare autismul virtual. Vom încerca în continuare să facem o diferențiere cât mai clară între cele două tulburări de comportament pentru a înțele cât mai bine ceea ce se întâmplă cu adevărat.

În privința autismului clasic există mai multe teorii care încearcă să determine cauza declanșării acestei tulburări. De cele mai multe ori se vorbește de factori ereditari, de o posibilă lezare a lobului temporal sau lezarea amigdalei, factori care nu pot fi controlați.

Autismul poate avea cauze biologice care afectează sistemul nervos central

Autismul ar avea o cauza înnăscută – deficit al contactului afectiv. Acesta mai poate fi dat de influențele psihogenetice – părinți reci emoțional, detașați, cu un nivel mai crescut al stresului sau mame „negative”, ostile, care nu și-au dorit copilul. Tulburarea mai poate avea cauze biologice ce afectează sistemul nervos central și care determina asociat și întârziere psihică, epilepsie, existența rubeolei congenitale, unor sindroame metabolice etc.

Poate fi vorba și despre factori genetici: sunt cercetați cromozomii 15, 5 și X, care ar putea fi implicați. Sunt luate în considerare și cauze psihofarmacologice: în tulburările de spectru autist (TSA) sunt crescute activitatea unor mediatori chimici (dopamină, serotonină și opioidele).

Termenul “autism virtual” este dat de un grup de specialişti care spun că la început simptomele sunt identice cu cele ale bolii clasice. Diferenţa este că aceşti copii nu au probleme ereditare, ci suferă doar din cauza lipsei de comunicare. Cei care se confruntă cu autismul virtual se vindecă mult mai repede, din fericire.

Primul caz de autism virtual l-am avut în România încă din anul 2007

„Denumirea de autism virtual a fost alesă pentru că există o legătură de cauzalitate directă între consumul excesiv (peste 4-5 ore/zi) de mediu virtual (smartphone, tabletă, TV, laptop etc.) şi comportamentele specifice austismului clasic. În anul 2013 s-a folosit termenul “autizare”, dar din anul 2014 în toate conferinţele s-a vorbit despre “autism virtual”. La noi în ţară termenul a fost acceptat şi preluat de majoritatea specialiştilor din domeniu: medici, psihologi etc. Primul caz de autism virtual l-am avut încă din anul 2007”, spune psihologul Marius Zamfir

Autismul virtual apare însă din cauza expunerii excesive la tabletă sau telefon a unui copil care este în plină dezvoltare și ale cărui trasee neuronale abia încep să progreseze. Aceste expuneri repetate și de lungă durată nu fac decât să îl perturbe pe copil. Se diminuează capacitatea de învățare, crește riscul de a se transforma într-un copil impulsiv, nu se poate controla și crizele de furie devin din ce în ce mai prezente.

Autismul virtual apare în urma expunerii excesive la tabletă și telefon!

Academia Americană de Pediatrie recomandă evitarea consumului de mediu virtual în cazul copiilor mai mici de un an şi jumătate. Părinţii care au copii între un an şi jumătate şi doi ani pot să introducă treptat în viaţă celor mici telefonul, televizorul sau tabletă, dar prin alegerea unor programe educative pe care să le urmărească împreună şi pe care să le explice. Iar de la 2 la 5 ani se impune o limită, spun specialiştii: maximum o ora pe zi.

Psihologii spun că autismul virtual, dependența aceasta de ecrane pleacă de la părinți. Aceștia sunt mereu conectați la ecrane cu sau fără voia lor, iar cei mici nu fac decât să îi imite. Ceea ce trebuie de fapt să facem este să interacționăm cât mai mult cu copii, nu să fim conectați prin intermediul unui ecran, să ne jucăm cu ei, să îi scoatem cât mai mult în parc.

Care sunt semnele autismului

Experții pot observă primele semne ale autismului la copii înainte de vârstă de 3 ani. Unii copii se dezvoltă normal până la 2 ani și după aceea încep să își piardă din abilități. Semnele autismului includ:

• Copilul nu răspunde când îl strigi pe nume;
• Copilul nu privește în ochi, nu prezintă contact vizual;
• Mișcări repetitive, stereotipii (rotește roțile, aliniază jucării, toarna apa dintr-un pahar in altul la nesfarsit);
• Nu intră în jocuri de rol;
• Evită apropierea fizică sau nu cere în brațe ori nu îi place să fie ținut în brațe;
• Dezvoltare motrica întârziată, de exemplu merge mai târziu sau nu începe autoservirea odata cu alti copii;
• Întârzieri în dezvoltarea limbajului sau tulburări în dezvoltarea limbajului;
• Nu imită gesturi, activități sau sunete;
• Nu răspunde la întrebări, chiar și non-verbal, nu cunoaște părțile corpului;
• Este posibil ca cel mic să nu poată urmari ceea ce îi arată cu degetul altcineva. De exemplu dacă mama arată cu degetul spre ursulețul de plus din alt colț al camerei, copilul nu urmărește cu privirea;
• Copilul nu știe cine e mama, tata și nu caută obiecte
• Copilul nu explorează mediul la fel de mult ca cei de vârstă lui sau nu explorează deloc mediul.
• Copilul nu cere aprobarea vizuală. De exemplu când nu este sigur de o activitate sau când în încăpere intră o persoană necunoscuta, în mod normal copilul se va uita către părinte pentru a-i studia rectia. Un copil cu TSA este posibil să nu prezinte această privire aprobatoare;

Crize puternice de plâns, copilul se calmează greu și crizele par să apară din senin. Acestea pot fi un semn!

• Copilul nu interacționează cu alți copii, nu inițiază joc.
• Nu răspunde la unele sunete din jur.
• Copilul prezintă mișcări de autostimulare: fie miroase obiectele sau le linge, fie se leagănă, lovește cu obiectele sau flutură mâinile ori merge pe vârfuri, fie se învârte în cerc;
• Este posibil să nu suporte unele texturi (de exemplu jucării de plus) sau face preferințe pentru unele alimente, prezentând tulburări în alimentație;
• Crize puternice de plâns, copilul se calmează greu și crizele par să apară din senin;
• Copilului îi place rutina și pare deranjat când apar modificări în rutină zilnică (rezistență la schimbare);
• Uneori pare că nu simte durerea;
• Nu îl înțelege pe NU și nu recunoaște pericolele.
• Nu empatizează cu cei din jur, de exemplu dacă mama se lovește și manifestă că o doare, copilul pare că nici nu observă;
• Copilul nu execută jocuri simple, cum ar fi să construiască un turn din cuburi, să se joace cu o jucărie cauza-efect, la vârstă adecvată să realizeze un puzzle simplu sau incastre, nu pune cană corespunzător sau nu așează obiectele corespunzător.

În prezent, nu există o vindecare pentru autism și nici un tratament care să fie potrivit pentru toți copiii.

Experții sunt de aceeași de părere: cu cât un copil este diagnosticat mai devreme, cu atât mai bine pentru dezvoltarea lui. De asemenea, un program structurat, specializat pentru tulburările de spectru autist poate fi foarte util pentru mulți dintre copii, terapia.

Există însă si alte metode de tratament, diete și medicamente. Înainte de a alege o variantă, toate acestea trebuie analizate de părinți și de medicul care se ocupă de copil. Terapia, dragoste și răbdarea, toate acestea nu fac decât să îi ajute pe micuți să aibă o viață fericită.