Hernia inghinală reprezintă o exteriorizare la nivelul regiunii inghinale (datorită existenței unor zone slabe parietale) a unor organe intraabdominale: corn de vezică, grăsimea care acoperă organele (epiploon), ansa de intestin subțire sau de colon.

Clinic: pacientul descrie apariția unei tumefacții care se reduce la apăsare parțial sau complet, sau este din în ce mai evidentă, dacă punem pacientul să tușească forțat și nu o mai putem reduce (ireductibilă). Pe lângă această tumefactie, pacientul descrie o senzație de jenă, de arsură, care se transformă în decursul timpului în durere, crește progresiv în intensitate și poate asocia și tulburări de tranzit: absența tranzitului pentru gaze și materii fecale (poate  deveni o urgență: hernie inghinală încarcerată sau strangulată).

Hernia inghinală – cauze de apariție:

• Presiunea intraabdominală crescută (pacienții cu boli respiratorii: tușitorii cronici, cei cu adenom de prostată, constipație cronică).
• Rezistența alterată a fibrelor de colagen din structura peretelui abdominal la nivelul unor zone slabe, inclusiv canalul inghinal (poate fi determinată genetic).

În momentul în care avem de examinat clinic un pacient cu hernie inghinală trebuie să aflăm dacă există asocierea cu boala varicoasă sau cu boala hemoroidală. Pe lângă examinarea clinică, chirurgilor le este necesară o ecografie de părți moi a ambelor regiuni inghinale pentru a confirma sau a infirma hernia contralaterală sau pentru a evidenția un mic punct herniar sau bubonocel.

Dacă suntem într-o situație de urgență atunci trebuie efectuat un computer tomograf cu substanță de contrast pentru a confirma o hernie strangulată  voluminoasă (ocluzie intestinală).

În cazul apariției unei complicații de tipul ocluzie intestinală trebuie să intervenim în regim de urgență (e sau nu viabilă – sănătoasă acea ansă?).

Sunt două tipuri de tratament chirurgical:

• Varianta clasică: presupune efectuarea unei incizii la nivelul regiunii inghinale, descoperirea sacului, reducerea lui progresivă, refacerea peretelui și aplicare unei plase fixate cu fire sau capse speciale lent resorbabile la acest nivel.
• Varianta laparoscopică: procedeele TEP și TAPP. 

Ambele presupun trei incizii fine de până într-un centimetru, insuflarea gazului de dioxid de carbon în spații înguste de lucru.

Se pătrunde în funcție de metodă: transextraperitoneal sau intraperitoneal, se evidențiază sacul herniar, se reduce, se evidențiază vasele genitale și ductul deferent (bărbat) sau ligamentul rotund al uterului (la doamne). Se aplică o plasă cu memorie și se fixează cu ajutorul unuia capse lent resorbabile.

Pacientul primește recomandări de a evita anumite alimente

Tubul de dren se impune doar în cazul în care ne dorim un martor al spațiului în care am lucrat și în caz de sângerare intraoperatorie importantă. Pacientul bea lichide și se alimentează la câteva ore postoperator, este externat a doua zi postoperator deci recuperarea este foarte rapidă de circa o săptămână.

Pacientul primește recomandări de a evita anumite alimente: care produc meteorism abdominal, de a aplica și dezinfecta plăgile cu betadine soluție (cicatrici milimetrice) și de a limita efortul fizic susținut o lună.

Citește și: Cum poti scăpa de varice? Dr. Marina Dumitraș ne explică cum se tratează boala varicoasă