Medicul neurolog Ioana Mîndruţă, specialist epileptolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB),  instituția sanitară în care a fost adus primul pacient care a decedat din cauza Coronavirus, ne vorbește despre contextul actual generat de pandemie.

Dr. Ioana Mîndruță trage un semnal de alarmă asupra crizei de Coronavirus, care nu a atins cotele maxime încă, și detaliază despre posibilitatea apariției pe termen scurt a unui tratament și despre efectele pe termen lung pe care ar putea să le aibă virusul asupra organismului, într-un interviu acordat alistmagazine.ro.

Care e atmosfera din spitalul dv. acum și care e starea dv. de spirit, dar și a colegilor dv.?

De săptămâna trecută, spitalul a devenit pustiu, niciun pacient cu probleme minore nu mai ajunge pe secții și niciun vizitator nu mai poate zăbovi în afara orelor de vizită, care sunt, de asemenea, restricționate.

Ioana Mândruță: ”Când a apărut primul caz, nimeni nu era pregătit”

În gardă, însă, medicul care vede bolnavi la prima prezentare are parte de pacienți încă neselecționați cu atenție, oameni care nu recunosc că au călătorit recent sau că au avut febră recent și pătrund până în camerele de gardă, unde sunt examinați extensiv pentru alte boli (de exemplu, suspiciune de infarct miocardic etc) și abia atunci constați că este suspect. Între timp, a intrat în contact cu 1-2 brancardieri, 1-2 asistente, alți medici.

Când a apărut primul caz, nimeni nu era pregătit, a făcut o radiografie pentru insuficiență cardiacă și a ieșit ”radioloaga” cu ea în mână, l-a întrebat de unde vine și abia atunci a recunoscut că venea din Israel și că are febră de câteva zile.

Cum arată programul dv. acum, în condițiile actuale de epidemie?

În general, programul este mult simplificat, cu excepția gărzilor, dar și în gardă vedem mult mai puțini pacienți, adică numai urgențele reale. E foarte interesant să constați că, de fapt activitatea ta era supraîncărcată cu cazuri care nu aveau realmente nevoie de un spital de urgență și de un centru de referință național. Suntem însă “cu arma la picior”, nu va mai dura mult liniștea dinaintea furtunii.

Trăim cu sabia deasupra capului acum, dv. mai mult ca oricare dintre noi, din cauza meseriei. V-ați imaginat vreodată că ar putea exista o astfel de pandemie? Să atingă aceste cote?

Sincer, am învățat despre pandemi în facultate, am citit cărți și am văzut filme, ca noi toți. Nu m-am așteptat să trăiesc însă aceste momente și, mai ales, nu m-am așteptat să fim atât de dezbinați, mulți dintre noi au luat-o prea ușor, prea egoist. E dureros să te aștepți la solidaritate și să te alegi cu zeflemea.

• Interviul integral îl puteți citi AICI!