Ștergem informațiile inutile ca să le putem păstra pe cele mai relevante, pe termen lung. De ce uităm și când să ne îngrijoreze pierderea memoriei?
Amintirile se formează grație conexiunilor dintre neuroni. Unele nu vor fi optime, în timp ce altele vor fi mai puternice și mai eficiente. Până în urmă cu aproximativ un deceniu, uitarea normală – nu cea care apare în timpul bolii și odată cu vârsta – era văzută ca un proces pasiv fără un scop precis.
Studii recente arată că există „nano-mașini” moleculare separate în neuroni: una pentru memorie și alta pentru uitare. Asta înseamnă că în creier există un mecanism activ care ne ajută să ștergem informațiile inutile și să le păstrăm pe cele mai relevante, pe termen lung.
Asemenea unui computer care se poate supraîncălzi, memoria poate fi afectată de prea mulți stimuli externi, dar și de depresie, hipotiroidism și apnee în somn. Anumite medicamente afectează atenția și concentrarea, cum ar fi somniferele, anxioliticele sau anumite tratamente pentru prostată.
Un rol important în fixarea amintirilor îl au și emoțiile puternice: unele se fixează mai profund, pe termen lung. Pe de altă parte, emoțiile în cazul unui examen pot să împiedice redarea informațiilor care au fost bine memorate.
Uitarea este un proces normal. Cu toate acestea, problemele de memorie pot să arate o problemă de sănătate subiacentă, fără legătură cu sănătatea creierului.
De exemplu, disfuncția tiroidiană, menopauza însoțită de bufeuri severe și tulburări de dispoziție sau afecțiuni care interferează cu somnul, cum ar fi apneea obstructivă sau sindromul picioarelor neliniştite.
Chiar și auzul, și vederea pot influența memoria și redarea corectă a amintirilor.
În esență, uitarea permite creierului să se adapteze mai eficient la mediul său, eliminând amintirile inutile.
Problemele de memorie care reapar de cel puțin două-trei ori pe săptămână nu trebuie ignorate, în special dacă:
Foto: pexels.com