Sarcoidoza este o boală inflamatorie cronică care se caracterizează prin formarea de granulome (aglomerări de celule inflamatorii) în diverse organe și țesuturi ale corpului. Cel mai frecvent afectează plămânii și ganglionii limfatici, dar poate implica și pielea, ochii, ficatul, inima și alte organe.

Cum se manifestă sarcoidoza?

Simptomele sarcoidozei pot varia semnificativ în funcție de organele afectate și de severitatea bolii. Simptomele comune includ:

1. Simptome generale:
   • Oboseală
   • Febră
   • Pierdere în greutate
   • Dureri articulare
2. Simptome respiratorii:
   • Tuse uscată persistentă
   • Dificultăți de respirație
   • Durere toracică
3. Simptome cutanate:
   • Leziuni cutanate, cum ar fi noduli subcutanați (eritem nodos) și plăci roșii sau purpurii pe piele
4. Simptome oculare:
   • Roșeață, durere și senzație de arsură în ochi
   • Vedere încețoșată
5. Simptome hepatice:
   • Hepatomegalie (ficat mărit)
   • Disfuncție hepatică
6. Simptome cardiace:
   • Aritmii (bătăi neregulate ale inimii)
   • Insuficiență cardiacă

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a sarcoidozei nu este cunoscută, dar se crede că implică o combinație de factori genetici și de mediu, care declanșează un răspuns imun anormal. Factori de risc includ:

• Genetica: Persoanele cu antecedente familiale de sarcoidoză au un risc mai mare.
• Rasa și etnia: Sarcoidoza este mai frecventă la afro-americani și la scandinavii.
• Vârsta și sexul: De obicei, apare la adulții tineri, cu un ușor predominanță la femei.

Diagnosticul sarcoidozei

Diagnosticul sarcoidozei se bazează pe combinația de simptome clinice, teste imagistice și biopsie pentru a confirma prezența granulomelor. Procedurile diagnostice includ:

1. Examen fizic și anamneză:
   • Evaluarea simptomelor și istoricului medical.
2. Teste de sânge:
   • Niveluri crescute de enzime hepatice, calciu seric și angiotensin converting enzyme (ACE).
3. Radiografie toracică și tomografie computerizată (CT):
   • Pentru a evalua afectarea pulmonară și ganglionii limfatici.
4. Biopsie:
   • Prelevarea de țesut dintr-un organ afectat (de obicei plămân, piele sau ganglioni limfatici) pentru a confirma prezența granulomelor.
5. Teste de funcție pulmonară:
   • Pentru a evalua capacitatea respiratorie și afectarea pulmonară.
6. Examinări oculare:
   • Pentru a detecta inflamarea oculară.

Tratamentul sarcoidozei

Tratamentul sarcoidozei depinde de severitatea și extinderea bolii. În multe cazuri, sarcoidoza se poate rezolva de la sine fără tratament. Totuși, pentru cazurile simptomatice sau severe, tratamentul poate include:

1. Corticosteroizi:
   • Prednisonul este tratamentul de primă linie pentru reducerea inflamației și a simptomelor.
2. Medicamente imunosupresoare:
   • Metotrexat, azatioprină sau micofenolat mofetil pot fi utilizate pentru pacienții care nu răspund la corticosteroizi sau care necesită doze mari pe termen lung.
3. Hidroxiiclorochină:
   • Utilizată pentru leziuni cutanate și simptome articulare.
4. Terapii biologice:
   • Infliximab sau adalimumab pot fi folosite în cazurile severe sau refractare la alte tratamente.
5. Tratament simptomatic:
   • Medicamente pentru controlul simptomelor specifice, cum ar fi analgezice pentru durere sau inhalatoare pentru probleme respiratorii.

Prognosticul și monitorizarea sarcoidozei

Prognosticul sarcoidozei variază, dar mulți pacienți au o evoluție favorabilă, cu remisiune spontană în câteva ani. Aproximativ 20-30% dintre pacienți dezvoltă o formă cronică care necesită tratament pe termen lung. Complicațiile pot include fibroza pulmonară, insuficiența respiratorie și afectarea organelor interne.

Monitorizarea

Monitorizarea periodică este esențială pentru gestionarea sarcoidozei și include:

• Evaluări clinice regulate
• Teste de sânge și imagistică pentru a monitoriza progresia bolii
• Teste de funcție pulmonară și evaluări oculare periodice

Resurse și suport în România

În România, pacienții cu sarcoidoză pot beneficia de tratament și monitorizare în cadrul secțiilor de pneumologie și reumatologie. Există, de asemenea, grupuri de suport și asociații de pacienți care oferă informații și sprijin pentru cei afectați de această boală. Medicul de familie și specialistul în pneumologie sau reumatologie joacă un rol crucial în diagnosticarea și gestionarea acestei afecțiuni.