Tratarea bolilor de inimă fără operație pe cord deschis: ce proceduri există?

monitorizare

În ultimii ani, tehnicile chirurgicale minim invazive au luat amploare în domeniul chirurgiei cardiace oferind o alternativă viabilă pentru terapia unor patologii cardiace tratate anterior prin operații pe cord deschis. Procedurile minim invazive sunt mai puțin traumatizante și sunt efectuate cu ajutorul unor dispozitive speciale. Haideți să descoperim împreună care sunt cele mai frecvente proceduri folosite în tratamentul bolilor de inimă.

Avantajele procedurilor minim invazive

Procedurile minim invazive oferă o serie de avantaje față de tratamentul chirurgical standard în special datorită reducerii traumei de la nivelul țesuturilor peretelui toracic. Printre avantajele procedurilor minim invazive se numără:

  • Reducerea dimensiunilor inciziilor;
  • Reducerea dimensiunilor cicatricilor;
  • Reducerea riscului de infecție;
  • Reducerea pierderilor de sânge;
  • Reducerea durerii asociate;
  • Reducerea duratei de spitalizare.

Tipuri de proceduri minim invazive

Angioplastia

Cunoscută și sub numele de intervenție coronară percutană, angioplastia cu balon este procedura de elecție în tratamentul infarctului miocardic acut. Angioplastia presupune introducerea unui cateter cu un balon atașat în artera coronară afectată. Introducerea cateterului se face la nivelul unui vas de sânge de la nivelul membrelor superioare sau inferioare și ulterior va fi ghidat sub control radiografic până la nivelul arterei coronare. Odată ajuns la locul blocajului, balonul este umflat pentru a lărgi vasul de sânge. În general tehnica este combinată cu implantarea unui stent care să mențină artera deschisă scăzând riscul unui blocaj ulterior.

Ablația cu cateter

Ablația cu cateter este o procedură folosită în tratamentul unor aritmii precum fibrilația atrială atunci când tratamentul medicamentos este ineficient sau greu tolerat. În cadrul procedurii se introduce un cateter cu un electrod la nivelul unui vas de sânge și este ghidat până la nivelul inimii unde va genera impulsuri electrice care să distrugă țesutul responsabil de generarea aritmiei.

Implantarea unui stimulator

Simulatorul cardiac este un dispozitiv care detectează frecvența cardiacă, iar atunci când aceasta scade sub un anumit prag, generează impulsuri electrice în vedere stimulării. Implantarea stimulatorului cardiac este indicată în tratamentul unor bradiaritmii, iar procedura implică introducerea dispozitivului propriu-zis sub piele și a unor fire care ajung prin vasele de sânge până la inimă.

Implantarea unui defibrilator

Asemenea stimulatorului cardiac, defibrilatorul este introdus sub piele și este conectat cu inima prin intermediul unor fire. Defibrilatorul înregistrează ritmul cardiac, iar atunci când detectează neregularități, emite un șoc electric care face ca ritmul cardiac să revină la normal. Implantarea defibrilatorului este indicată în vederea prevenirii morții subite la pacienții cu tahicardie sau fibrilație ventriculară.

În concluzie, procedurile minim invazive pot fi utilizate pentru tratarea unei game largi de patologii cardiace, de la infarctul miocardic până la tahiaritmii sau bradiaritmii și vin cu avantajul minimizării procesului traumatic de la nivelul peretelui toracic.

Surse informative: “Cardiac Procedures and Surgeries.” Www.heart.org, 5 Oct. 2020, www.heart.org/en/health-topics/heart-attack/treatment-of-a-heart-attack/cardiac-procedures-and-surgeries

Alimente

lactate

Beneficiile calciului pentru organism

Alimentele care contin calciu ar trebui sa faca parte din meniul zilnic al tuturor. Adultii, dar mai ales copiii, trebuie [...]

Interventii si terapii

pisica

Cât de importante sunt analizele anuale pentru animalele de companie?

Analizele de rutină, alături de un examen clinic periodic, reprezintă cea mai importantă metodă de screening pentru boli frecvente. Importanța [...]

Noutati

Autismul, tratat în România prin neuroștiință. Ce îmbunătățiri se constată în urma antrenamentului neuronal

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care afectează aproximativ unul din 45 de copii. Se caracterizează prin disfuncții la nivel [...]