Teoria atașamentului descrie modul în care oamenii se atașează emoțional. Tu știi ce tip de atașament te caracterizează? Știi și cum îți influențează relația cu partenerul?
Dezvoltat în copilărie și în adolescență față de părinți, primul atașament este și cel mai important pentru că va influența, mai apoi, atașamentul față de partenerii romantici.
Teoria atașamentului a fost exprimată încă din anii 1950 și de atunci a adunat numeroase cercetări care o susțin. Psihologii John Bowlby și Mary Ainsworth au descoperit că relația stabilită între copii și părinți contribuie în mod semnificativ la o strategie de atașament pe care o vor practica, involuntar, pe tot parcursul vieții lor ulterior de adult.
Tipul de atașament nu explică totul despre relațiile unui adult, dar explică în mare măsură de ce relațiile apropiate au succes sau eșuează, motivează atracția dintre două persoane și natura problemelor din relație, care apar recurent.
Sigur. Evitant. Anxios. Dezorganizat. Ce tip de atașament te caracterizează și cum îți influențează relația cu partenerul?
Cunoașterea stilului tău unic de atașament te poate ajuta să te înțelegi mai bine și să construiești relații mai stabile.
Există patru tipuri de atașament:
– sigur;
– evitant (disprețuitor sau anxios-evitant la copii);
– anxios (preocupat sau anxios-ambivalent la copii);
– dezorganizat (fricos-evitant la copii).
Dacă un copil se poate baza în mod constant pe părinți pentru a-și îndeplini nevoile în creștere, este probabil să dezvolte un stil de atașament sigur. Relațiile ulterioare vor fi un spațiu sigur în care își pot exprima liber emoțiile.
În celelalte trei tipuri de atașament, de observă legătura tensionată cu adulții prezenți în copilărie în viața de zi cu zi. Copilul învață că s-ar putea să nu se poată baza pe alții pentru a-și îndeplini nevoile de bază și confortul.
Atașamentul sigur presupune capacitatea de a construi relații sănătoase și de lungă durată.
Atașamentul sigur înseamnă:
– capacitatea de a-ți regla emoțiile;
– încredere în ceilalți acordată cu ușurință;
– abilități eficiente de comunicare;
– capacitatea de a căuta sprijin emoțional;
– stare de confort atunci când ești singur sau singură;
– stare de confort în relații apropiate;
– capacitatea de a se reflecta pe sine în relații;
– ușor de conectat;
– o bună capacitate de a gestiona conflictele;
– stimă de sine ridicată;
– capacitatea de a fi disponibil(ă) emoțional.
Cum îți influențează atașamentul sigur relația cu partenerul?
Oamenii cu atașament sigur, în general, sunt pozitivi, încrezători și iubitori față de partenerii lor. Au încredere în intențiile partenerilor lor, nu sunt geloși, consideră că sunt demni de iubire și nu au nevoie de reasigurări din exterior.
Evitant, disprețuitor-evitant sau anxios-evitant descriu tipul de atașament nesigur.
Oamenii cu acest tip de atașament eșuează adesea în a construi relații pe termen lung cu ceilalți din cauza incapacității de a se angaja în intimitatea fizică și emoțională.
Motivele pot fi variate și pornesc de la așteptările părinților (sau a persoanele care au fost lângă tine în copilărie și adolescență).
Atașamentul evitant este dat de:
– adulții din copilărie stricți sau distanți emoțional și absenți, neglijenți sau pur și simplu ocupați, ușor dezinteresați și mai preocupați de lucruri precum note, decât sentimente, speranțe, vise sau frici;
– adulții care te-au lăsat să te descurci singur;
– adulții care te-au apostrofat că depinzi de ei;
– adulții care te-au respins atunci când îți exprimai nevoile sau emoțiile;
– adulții/ părinții care au răspuns greu nevoilor tale de bază.
Viitorii adulți vor dezvolta un sentiment puternic de independență, astfel încât să nu fie nevoiți să se bazeze pe altcineva pentru sprijin.
Atașamentul evitant înseamnă:
– evitarea constantă a intimității emoționale sau fizice;
– un puternic sentiment de independență;
– disconfort în exprimarea sentimentelor;
– dispreț față de alți oameni;
– lipsa încrederii în oameni;
– petrecerea timpul de unul singur mai mult decât interacționând cu ceilalți.
Cum îți influențează atașamentul evitant relația cu partenerul?
Oamenii cu atașament evitant cred că nu au nevoie de alții în viața lor și au probleme de angajament. Nevoia de intimitate emoțională lipsește, de aceea relațiile emoționale rămân la nivel superficial.
Tipul de atașament anxios – numit și anxios-ambivalent sau anxios-preocupat – este un atașament nesigur care se manifestă prin: frică de respingere, frică de abandon, nevoia de validare și reglare emoțională, codependență.
Copiii cu acest tip de atașament au dificultăți în a-i înțelege pe părinți și știu la ce să se aștepte de la ei ca să meargă mai departe.
În cazul acestui tip de atașament, părinții:
– au alternat între a fi exagerat afectuos, apoi detașat sau indiferent;
– s-au simțit copleșiși de sarcina de părinte;
– te-au făcut responsabil pentru felul în care s-au simțit.
Acești copii cresc adesea crezând că ar trebui să aibă grijă de sentimentele altora.
Atașamentul anxios înseamnă:
– tendința de a fi dependent de celălalt;
– sensibilitate extremă la critici (reale sau percepute);
– nevoia de aprobare a altora;
– manifestarea geloziei;
– dificultatea de a fi în afara unei relații;
– stimă de sine scăzută;
– teamă intensă de respingere și de abandon;
– dificultatea de a avea încredere în ceilalți.
Cum îți influențează atașamentul anxios relația cu partenerul?
Oamenii cu atașament anxios se simt nedemni de iubire și au nevoie constant de validare din partea partenerilor, se învinovățesc pentru provocările din relație și manifestă gelozie sau neîncredere. Trăiesc cu teama de a fi abandonat, respins sau singur.
Atașamentul anxios-dezorganizat este definit de un comportament extrem de inconsecvent și dificultăți de a avea încredere în ceilalți explicat de traume ale copilăriei, neglijență sau abuz. Frica de părinți și nesiguranța sunt prezente.
Atașamentul dezorganizat înseamnă:
– frica de respingere;
– incapacitatea de a regla emoțiile;
– comportamente contradictorii;
– niveluri ridicate de anxietate;
– dificultatea de a avea încredere în ceilalți.
– tulburări de personalitate;
– autoagresiune;
– consum de substanțe.
Cum îți influențează atașamentul anxios relația cu partenerul?
În relații, persoanele cu atașament dezorganizat au un comportament imprevizibil și alternează între a fi distante și dependente emoțional, caută cu disperare dragostea, dar își alungă partenerii din cauza fricii de iubire. Cred că vor fi respinși, dar caută intimitatea emoțională.
Foto: pexels.com