
Zeci de mii de români suferă de artrită reumatoidă, o afecțiune cronică inflamatorie care poate afecta articulațiile, însă poate să aibă reacții negative și asupra plămânilor, inimii sau a vaselor de sânge. La nivel ortopedic, această boală are un efect direct asupra sinovialei și a cartilajului articulațiilor, provocând inițial durere dar, cu trecerea timpului, duce la eroziune și diformitate osoasă. Pentru a detalia această afecțiune complexă, stăm de vorbă cu medicul Vlad Predescu, unul dintre cei mai apreciați chirurgi ortopezi din țara noastră, specializat în protezare articulară și traumatologie sportivă.
În primul rând, trebuie reținut faptul că artrita reumatoidă poate afecta pacienți de toate vârstele, nefiind o afecțiune specifică seniorilor. În esență, aceasta este o boală autoimună, care se caracterizează, în primul rând, prin inflamație cronică, rezultând durere, rigiditate, tumefiere și, de-a lungul unor ani, pierderea funcției articulațiilor. Este des întâlnită în cazul membrelor inferioare și superioare, acolo unde țesutul sinovial care protejează articulațiile este atacat de propriul sistem imunitar al pacientului. Deseori apare o confuzie între artroză și artrită, dar acest lucru are legătură cu faptul că, în stadiul final al celor două boli, articulația este distrusă și trebuie protezată. Artroza reprezintă o degradare lentă, progresivă, a cartilajului articular, mai exact o uzură a acestuia care apare, de cele mai multe ori, după vârsta de 60 de ani. Artrita presupune o inflamație continuă a membranei sinoviale, cu generarea de factori inflamatori în articulație care au efect nociv direct asupra cartilajului articular, distrugându-l.
În cele mai multe dintre cazuri, boala debutează subtil, însă evoluează progresiv. Cele mai frecvente simptome sunt durerile articulare cu caracter inflamator, rigiditatea matinală care durează până la 30-60 de minute, articulații inflamate, umflate și calde. De asemenea, starea generală este alterată, apare oboseala cronică, febra ușoară și, în anumite situații, o scădere ușoară în greutate. În stadii mai avansate, apare și deformarea articulară. Din punct de vedere statistic, femeile sunt mai afectate, iar debutul afecțiunii poate varia între 30 și 50 de ani la sexul feminin și ceva mai târziu la cel masculin, în jurul vârstei de 55-60 de ani. De asemenea, există o corelare între situațiile similare din familie, medicul dumneavoastră urmând să vă întrebe dacă aveți cazuri printre rudele apropiate, atunci când se stabilește diagnosticul.
Artrita reumatoidă, dacă este diagnosticată la timp, beneficiază de tratament care poate modifica sau chiar stopa evoluția acesteia. Medicul reumatolog este cel care inițiază și coordonează acest tratament și, în prezent, există o multitudine de terapii biologice care pot opri evoluția bolii. Este foarte important ca pacienții să nu renunțe la aceste terapii pentru că, din păcate, uneori durează toată viața tratamentul. Motivul este lesne de înțeles și anume netratarea bolii duce la degradarea articulațiilor, iar în formele severe pacienții pot prezenta nu numai un handicap locomotor dar și dificultăți mari în auto-îngrijire, dacă sunt afectate membrele superioare. În funcție de cât de eficient este tratamentul, se poate evita protezarea sau întârzia zeci de ani, însă acest lucru depinde foarte mult de rata de răspuns la aceste terapii biologice, precum și de cât de agresiv se manifestă boala.
În cazul în care există o suspiciune de artrită reumatoidă, medicul dumneavoastră vă va recomanda un set de investigații, inclusiv analize de sânge, radiografii sau chiar un RMN, astfel încât să poată fi detectate modificările de la nivelul țesuturilor moi înainte de apariția afectării osoase. În practica medicală, această investigație, deși mai costisitoare, poate oferi cele mai relevante informații despre starea de sănătate a unei articulații. Există numeroși markeri de analizat, dar cei mai relevanți sunt factorul reumatoidal și anticorpii Anti CCP, precum și probele inflamatorii. În practica curentă se folosește cu succes și ecografia la nivelul articulației mâinii, cea care poate depista eroziunile marginale înainte ca acestea să fie vizibile radiologic.
Dacă a fost descoperită într-un stadiu incipient, artrita reumatoidă poate fi controlată printr-un mix de medicamente, un regim sportiv adaptat acestei afecțiuni (înotul sau mersul pe jos) precum și kinetoterapie, dacă este necesar. De asemenea, este recomandată renunțarea totală la fumat și adoptarea unei diete bogate în nutrienți sau antiinflamatoare naturale și evitarea alimentelor procesate.
În cazul pacienților care au artrită reumatoidă și dureri severe, intervenția chirurgicală rămâne singura și cea mai bună opțiune de tratament. Acest lucru se întâmplă când distrugerea articulației este ireversibilă. Protezarea genunchiului aduce multiple beneficii pacientului, precum reducerea semnificativă a durerii și îmbunătățirea mobilității. Din păcate, foarte mulți pacienți apelează la medicul chirurg ortoped destul de târziu, atunci când viața de zi cu zi le este afectată, pacienții nemaiputând să efectueze activități banale, lucru care le afectează independența. În acel moment, artroplastia de genunchi devine obligatorie, fiind singura soluție medicală pentru reintegrarea pacientului în societate. „Protezarea articulației în poliartrită are câteva riscuri suplimentare față de pacienții artrozici. Pe primul loc aș pune riscul infecțios pentru că pacienții au imunitatea scăzută și o dispoziție mai ridicată pentru apariția sepsisului la proteză. Apoi, tulburările de cicatrizare și cele tegumentare din cauza faptului că tegumentul este extrem de friabil și cu o tendință de întârziere la cicatrizare. Deseori pacienții vin cu deformări mari articulare, dar și cu leziuni ligamentare, ceea ce face ca tehnica chirurgicală să tindă spre perfecțiune, pentru a evita complicațiile mecanice și lipsa de funcționare corectă a implantului.”, precizează doctorul Vlad Predescu.
În anumite cazuri, implantul trebuie ales special pentru acești pacienți și, chiar din momentul inițierii procedurilor se alege un model complex, cunoscut sub numele de proteză de revizie. Prin urmare, aceste intervenții trebuie făcute de chirurgi cu experiență, în centre supraspecializate care să aibă acces de la început la orice model de proteză, beneficiind de cele mai riguroase standarde de sterilizare. Totodată, un timp special trebuie acordat și pacientului care, în cadrul pregătirii pentru intervenție, trebuie să își optimizeze toate afecțiunile colaterale, să facă decontaminarea microbiologică și să oprească anumite terapii biologice, toate sub îndrumarea medicului, firește.