Splina este un organ de dimensiuni mici, situat în partea stângă sus a abdomenului, sub coaste. Deși adesea trecută cu vederea, splina are un rol esențial în funcționarea corectă a organismului: filtrează sângele, elimină celulele sanguine îmbătrânite, contribuie la lupta împotriva infecțiilor și depozitează trombocite și globule albe. Printre bolile splinei se numără: infecții, boli de sânge, ruptură de splină.

Atunci când apar, întregul organism poate fi afectat. Printre cele mai frecvente probleme se numără infecțiile, bolile de sânge și ruptura de splină.

Infecțiile splinei

Splina este implicată direct în răspunsul imun al organismului. Din acest motiv, ea poate fi afectată de diverse infecții, bacteriene, virale sau parazitare.

• Mononucleoza infecțioasă (produsă de virusul Epstein-Barr) este una dintre cele mai cunoscute infecții care pot mări splina. Pacienții pot prezenta febră, oboseală intensă, dureri în gât și, în unele cazuri, splina devine atât de mărită încât există riscul de ruptură.
• Infecțiile bacteriene severe, cum ar fi septicemia, pot determina o reacție inflamatorie intensă la nivelul splinei.
• Infecțiile parazitare, precum malaria, sunt asociate cu splenomegalie (mărirea splinei). În zonele endemice, splina poate deveni foarte mare și fragilă.

Tratamentul variază în funcție de agentul infecțios: antivirale, antibiotice, antiparazitare, dar și măsuri de suport.

Bolile de sânge care afectează splina

Splina joacă un rol esențial în metabolismul celulelor sanguine, așa că numeroase boli hematologice sunt asociate cu afectarea ei.

• Anemiile hemolitice: splina este suprasolicitată în procesul de distrugere a globulelor roșii defecte. Acest lucru duce la mărirea splinei și la scăderea numărului de celule sanguine circulante.
• Leucemiile și limfoamele: cancere ale sângelui și sistemului limfatic care determină splenomegalie. Splina poate deveni extrem de mărită, provocând dureri abdominale, senzație de plenitudine și risc crescut de complicații.
• Trombocitopenia: scăderea numărului de trombocite, uneori cauzată de faptul că splina reține și distruge un număr prea mare dintre acestea.

În unele cazuri severe, se poate recomanda splenectomia (îndepărtarea splinei). Deși oamenii pot trăi fără splină, ei devin mai predispuși la infecții și necesită vaccinări și monitorizare atentă.

Ruptura de splină

Ruptura de splină este o urgență medicală gravă. Aceasta apare de obicei în urma unui traumatism abdominal (accident rutier, cădere, lovitură în zona toraco-abdominală), dar poate apărea și spontan, mai ales atunci când splina este deja mărită din cauza unei boli.

Simptomele includ:

• durere bruscă și intensă în partea stângă sus a abdomenului, care se poate iradia spre umăr;
• amețeli și slăbiciune din cauza hemoragiei interne;
• tensiune arterială scăzută și puls rapid.

Tratamentul depinde de gravitate:

• în cazurile ușoare, pacientul poate fi monitorizat și tratat conservator;
• în cazurile severe, este necesară intervenția chirurgicală de urgență pentru oprirea sângerării sau chiar îndepărtarea splinei.

Diagnostic

Atunci când există suspiciunea unei boli de splină, medicul poate recomanda:

• ecografie abdominală;
• CT abdominal;
• analize de sânge pentru a evalua numărul și calitatea celulelor sanguine;
• teste specifice pentru infecții.

Aceste investigații ajută la identificarea cauzei exacte și la stabilirea celui mai bun plan de tratament.

Deși mică și adesea neglijată, splina joacă un rol vital în apărarea organismului și în sănătatea sângelui. Infecțiile, bolile hematologice și ruptura de splină sunt printre cele mai importante probleme care pot afecta acest organ. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a preveni complicațiile, iar în cazul unei rupturi de splină, intervenția rapidă poate salva viața pacientului.