Colecistul este un rezervor al ficatului, care conține secreția biliară (sucul biliar) necesară digestiei. Postprandial fierea (colecistul) se evacuează și eliberează sucul biliar necesar digestiei grăsimilor. În decursul timpului colecistul poate dezvolta dificultăți în evacuarea lui adică o funcție motorie afectată, care induce stază biliara (stagnarea secreției biliare) cu diskinezie biliară evidentă clinic. Litiaza veziculară se tratează prin operație laparoscopică ce lasă cicatrici fine

Cauzele apariției: obezitatea, graviditatea (crește secreția de progesteron), dislipidemia, dieta hipercalorică.

Factorii de risc: sexul feminin, obezitatea, vârsta mai mare de 40 ani, istoricul familial pozitiv, dieta hipercalorică sau hipocalorică. Staza secreției biliare determină creșterea concentrației de colesterol din secreția biliară și apariția nucleului viitorului calcul (se vor depune pe acest nucleu: sărurile biliare și calciul).

Litiază veziculară. Simptome.

Simptomatologia poate fi nespecifică sau absentă și putem descoperi întâmplător printr-o ecografie existența calculului la nivelul colecistului.
Simptomele unui episod colicativ biliar sunt: greață, vărsături, gust amar, balonare, dureri în capul pieptului și sub recordul costal pe partea dreaptă – semne care seamănă perfect cu o indigestie. De cele mai multe ori pacientul nu se prezintă la medic la primul episod colicativ biliar.

Diagnosticul se realizează prin examinarea clinică a pacientului dar și prin examenele paraclinice reprezentate de analize de sânge și ecografia abdominală.

În cazul bilanțului bio-umoral trebuie să verificăm dacă avem sindrom de citoliză și de colestază (dozăm niște enzime hepatice).

Dr. Marina Dumitraș: ”În lipsa tratamentului chirurgical evoluția litiazei veziculară este reprezentată de apariția complicațiilor.”

Ecografia abdominală este o metodă imagistică neinvazivă, repetabilă prin care identificăm calculii de la nivelul colecistului, ce dimensiuni are coledocul,  dacă avem semne de inflamație acută la nivelul colecistului.

În lipsa tratamentului chirurgical evoluția litiazei veziculară este reprezentată de apariția complicațiilor. În funcție de dimensiunea calculilor putem ajunge la complicație de tip colecisti – pancreatită în care acei calculi sub un centimetru ajung în coledoc, se blochează și este nevoie de încă o procedură invazivă endoscopică prin care îi extragem (ERCP), apoi la 48 de ore realizăm și colecistectomia laparoscopică. În cazul unui calcul mare (peste 1 cm), acesta blochează regiunea pe unde se scurge secreția biliară (canalul cistic), se acumulează secreția biliară, se suprainfectează și vorbim de un colecist cu puroi, în tensiune (piocolecistită acută, hidrops vezicular), cu risc de apariție a unei perforații (comunicare între colecist și organele din vecinătate: stomac, duoden, coledoc) și implicit a unei peritonite localizate (abces) sau generalizate cu stare septică.

Cum se tratează litiază veziculară?

Tratamentul chirurgical este reprezentat de colecistectomia laparoscopică: excizia colecistului după aplicarea unor clipuri pe artera cistică și canalul cistic (elementele pediculare care trebuie identificate). Operația se realizează prin incizii fine, milimetrice, maxim 10 mm care lasă în urmă niște cicatrici fine, perfect estetice. Rareori lăsăm un tub de dren postoperator pentru 24 de ore, atunci când avem incidente intraoperatorii: sângerări, aderențe multiple (benzi care leagă organele învecinate de colecist după colici biliare multiple).

Recuperarea este foarte rapidă: pacientul reia alimentația orală la câteva ore postoperator, se mobilizează în prima zi postoperator, reia activitatea profesională în maxim 7 zile de la operație. Limitarea efortului fizic susținut este recomandată pentru o lună postoperator și administrarea  unui medicament care să împiedice apariția gastritei de reflux pentru o perioadă de 21 zile.