Avansul în medicină a deschis noi orizonturi în numeroase discipline, iar ortopedia este una dintre cele în care tehnicile nou descoperite ajung să fie implementate la scară largă într-un interval de timp destul de scurt de la descoperire.

În mare parte, acest lucru se datorează medicilor cu experiență care îmbrățișează tehnicile de operare foarte moderne pentru a oferi pacienților beneficii clare, cu impact profund asupra stării de bine. Poate una dintre cele mai solicitate intervenții chirurgicale din sfera ortopediei a devenit protezarea șoldului prin tehnica minim invazivă, adresabilă unei categorii largi de persoane, chiar dacă există și anumite restricții. Pentru a înțelege deplin toate aceste beneficii, dar și cui nu i se adresează această nouă tehnică de operație, vom sta de vorbă cu unul dintre cei mai reputați ortopezi din țara noastră, medicul chirurg Vlad Predescu, specializat în protezarea șoldului și a genunchiului. 

În primul rând, trebuie să clarificăm categoriile de persoane care pot să nu primească o recomandare de protezare a șoldului. Conform doctorului Predescu, aici vorbim despre persoanele supraponderale, cele care suferă de obezitate excesivă, apoi cei care au o musculatură foarte dezvoltată, așa cum sunt foștii luptători sau culturiștii. De asemenea, în situația  în care distrugerea șoldului este extrem de mare, pentru medici poate fi extrem de riscant să opereze prin această tehnică întrucât nu mai au posibilitatea să identifice precis anatomia articulatiei vizate. Dar, dacă ar fi să analizăm din punct de vedere procentual, specialiștii confirmă că peste 80% dintre cei care vin la un control sunt pretabili la un abord minim invaziv. Așa că, în acest moment, putem reliefa, punctual, care sunt principalele avantaje ale acestei metode de intervenție, atât pentru medicul care efectuează operația, cât și pentru pacient. 

Intervenția este mult mai rapidă 

În primul rând, vorbim de rapiditatea intervenției chirurgicale, în raport cu o operație clasică de protezare. Astfel, un chirurg ortoped experimentat reușește performanța de a realiza procedura chirurgicală în mai puțin de o oră, în anumite cazuri ajungând și la 40 de minute. De ce este important timpul? Pentru că, în medicină, este cunoscut faptul că, dacă plaga este deschisă mai mult timp, crește riscul de infecție. Mai mult, o intervenție de lungă durată se traduce, invariabil, și printr-o anestezie mai puternică, iar acest lucru înseamnă o recuperare psiho-motorie mai îndelungată. În centrele de excelență în protezarea articulară, s-a reușit coborârea ratei de infecții în protezarea șoldului la aproximativ 0,3%, care este cu adevărat extrem de mică pentru o intervenție atât de complexă.

Sângerarea operatorie, mult redusă

Atunci când vorbim de gravitatea unei operații, unul dintre criterii este legat de sângerarea pe care o suferă pacientul în timpul procedurilor. Din acest motiv, mulți dintre cei care ar avea nevoie de o intervenție de protejare a șoldului amână acest lucru nejustificat de mult, cauza fiind teama că vor avea nevoie de o transfuzie de sânge. Din fericire, în cazul intervenției minim invazive, mușchii nu sunt secționați, ci doar tracționați, ceea ce înseamnă o sângerare mult mai redusă și, implicit, un risc scăzut de a fi necesară o transfuzie de sânge. “Practica ne arată că, în aproape 90% din cazurile operate de echipa din care fac parte, pacienții noștri nu mai au nevoie de sânge suplimentar și, astfel, nu mai sunt supuși anumitor riscuri.”, susține medicul ortoped. 

Scade riscul de luxație a protezei 

Luxația protetică este o complicație extrem de neplăcută, care are nenumărate cauze care țin de pacient, de tehnica chirurgicală, de modelul de proteză și, nu în ultimul rând, de tehnica de intervenție. “Dacă ne gândim la abord și la faptul că musculatura șoldului ține cele două componente protetice împreună, este lesne de înțeles că, dacă reușim să nu secționăm musculatura, atunci aceasta este mult mai eficientă în perioada de recuperare și contribuie la reducerea riscului de luxație. Folosim, în prezent, de cele mai multe ori, proteze cu cap ceramic de dimensiune mare – 36 mm – ceea ce face ca șoldul operat să aibă o mobilitate bună și o stabilitate pe măsură. Cu cât capul protetic are dimensiunea mai mare, cu atât șoldul este mai stabil.”, concluzionează Vlad Predescu. 

Primii pași, în 12 ore de la operație 

Poate părea ireal ca, în seara zilei în care a avut loc intervenția, pacientul să poată să efectueze primii pași, mai ales dacă ne referim la o operație din sfera ortopedică. Dar acest lucru este posibil întrucât medicul ortoped îi propune celui operat ca acesta să se ridice din pat în picioare la scurt timp după intervenția chirurgicală, mai exact după ce efectul narcoticelor și al sedativelor a trecut. Astfel, mulți dintre aceștia, în special cei mai viguroși, pot efectua câțiva pași în jurul patului chiar în seara operației. Mersul se va face cu două cârje sau cu un cadru, dar unii dintre ei pot pași chiar și fără el, acest lucru fiind dependent mai mult de gradul de atrofie musculară și de suferința dinaintea intervenției chirurgicale. Din păcate, nu de puține ori, pacienții decid să se opereze foarte târziu, după o suferință extrem de îndelungată, ajungând să aibă un mers deficitar, șchiopătat. Iar acest lucru înseamnă un șold cu o anatomie intens modificată, care deja necesită mersul cu cârje. În cazul lor, medicul specialist nu poate promite că din ziua următoare vor merge fără cârje și, evident, vor avea nevoie de o recuperare ceva mai îndelungată. Pe de altă parte, cei care vin la începutul suferinței, mergând fără cârje și la care atrofia musculară nu este marcantă, imediat după intervenția chirurgicală vor fi capabili să se deplaseze fără ajutor.

Recuperarea postoperatorie rapidă

Este, probabil, întrebarea tuturor celor care ajung să se opereze pentru protezarea șoldului, fie prin intervenția clasică, fie prin cea minim invazivă. Evoluția postoperatorie este esențială pentru moralul pacientului, întrucât toți își doresc ca reinserția socială, dar și profesională, să fie imediate, în măsura în care este posibil. Astfel, cifrele statistice arată că aproximativ 70% dintre pacienți pot merge din prima zi în cârje sau chiar fără, însă trebuie păstrate anumite precauții pentru că unii pacienți își pot face rău, dintr-un exces de zel. Pentru că intervenția minim invazivă nu distruge țesutul muscular și implantul este foarte bine poziționat datorită vizibilității excelente, medicul ortoped încurajează pacientul să facă cât mai multă mișcare și cu restricții cât mai puține. Desigur, acest lucru nu este întotdeauna posibil și există și o anumită teamă fiziologică a pacientului de a nu forța articulația protezată în prima etapă. Este foarte important ca pacientul să aibă o plajă cât mai largă de mișcări, atât pentru recuperare, dar și pentru a se simți în siguranță, întrucât acest lucru duce la un confort psihologic mai bun și o scădere importantă a stresului.