Din momentul în care chirurgia robotică și-a făcut intrarea în ortopedie, această disciplină medicală a depășit noi bariere de performanță, cu beneficii clare atât pentru medici, dar mai ales pentru pacienți. În acest moment, cel mai avansat sistem robotic este Mako, o tehnologie apărută în Statele Unite ale Americii în anii 2000, atunci când specialiștii în domeniu aveau nevoie de sprijin pentru a implanta proteze cu o rată de supraviețuire cât mai îndelungată

Pentru a reuși acest lucru, protezele implantate trebuie să fie perfect poziționate pe axele anatomice ale genunchiului. Iar aici intervine tehnologia brațului robotic care, începând cu anul 2016, a adus cu sine o schimbare fundamentală a multor operații din zona ortopediei. Pentru a înțelege pe deplin avantajele acestui sistem robotic, medicul Vlad Predescu, primul chirurg ortoped din țara noastră care a primit acreditarea de a folosi în operații această tehnologie americană de mare precizie, ne dă câteva detalii importante. 

În 2023, noi tipuri de operații disponibile

În esență, protezarea articulației genunchiului și a șoldului, acolo unde este specializat robotul Mako, folosește numeroase principii biomecanice, fiind, astfel, înțelese variațiile anatomice individuale ale fiecărui pacient, precum și tensiunea ligamentară, un element esențial care asigură supraviețuirea îndelungată a implantului, dureri postoperatorii mult reduse, precum și o recuperare mult mai rapidă. “Începând de anul viitor, vor fi disponibile, în țara noastră, și artroplastiile parțiale de genunchi, implantate, firește, tot cu ajutorul robotului Mako”, completează doctorul Vlad Predescu.

Cum funcționează Mako

În practică, robotul Mako utilizează două clase de informații pe care le analizează înainte de a se ajunge la intervenția chirurgicală. În prima etapă, pacientul este supus unui examen computer tomograf complex al întregului ansamblu pelvin, format din șold, genunchi și gleznă. În urma rezultatului, computerul integrat în sistemul Mako reconstruiește tridimensional modelul genunchiului și permite implantarea virtuală a protezei pe axele mecanice ale articulației. De asemenea, tot în acest moment se calculează și dimensiunea protezei, astfel încât aceasta să se integreze perfect în anatomia pacientului. Apoi, este realizată o simulare virtuală, ceea ce poate duce la alte mici ajustări care au loc în timpul operației, moment în care este verificată și tensiunea ligamentară. Astfel, în pasul următor, chirurgul culege o serie de informații anatomice intra-operatorii, care, apoi, sunt integrate în planul deja efectuat. Dacă este nevoie, cel din urmă este ajustat tocmai pentru a lua în calcul toate variabilele legate de implantare.

Siguranța, înainte de toate

Înainte de intervenția chirurgicală cu robotul Mako, foarte mulți pacienți sunt interesați să afle cum funcționează acest “parteneriat” dintre om și computer, dintre chirurgul ortoped și brațul robotic. “În timpul operației, computerul are numiți senzori care sunt așezați pe pacient, precum și o cameră de mare rezoluție care monitorizează pacientul, brațul robotul și mâna chirurgului implicat în intervenție. Practic, vorbim de o echipă în care nici un membru singur nu poate face un gest chirurgical asupra pacientului, astfel încât acesta este în permanență în siguranță.” explică doctorul Predescu. Mai mult, înainte de fiecare intervenție chirurgicală, tehnicianul specializat în tehnologia Mako efectuează o inspecție generală a sistemului. Iar, apoi, același tehnician supraveghează, în timpul operației, funcționarea optimă a acestuia și poate interveni de la distanță în cazul în care apar probleme.

Raportul de eficiență

În momentul în care vorbim despre o eficiență crescută a operațiilor realizate cu brațul robotic Mako, pacienții sunt interesați să afle, din punct de vedere statistic, care este randamentul acestei noi tehnologii. În prezent, la nivel global, toate studiile au reliefat faptul că robotul Mako își atinge obiectivele în 98% din cazuri, în condițiile în care un chirurg experimentat atinge un prag de 75%, fără suport în timpul operației din partea unei tehnologii similare. “Diferențele par mari, însă vorbim de o comparație milimetrică și nu întotdeauna aceste diferențe pot avea consecințe clinice relevante asupra pacientului”, explică doctorul Predescu.