Strabismul este o afecțiune oculară în care axele celor 2 ochi nu sunt paralele și unul sau chiar ambii ochi deviază.

Principalul semn este lipsa alinierii axelor vizuale ale ochilor, adică un ochi fuge din poziția normală. Alteori, sunt semne indirecte cum ar fi închiderea unuia dintre ochi în lumină puternică, întoarcerea sau înclinarea capului într-o parte.

Cauzele strabismului sunt multe:

• Ereditate, părinții, frații sau rudele apropiate au strabism.
• Vederea scăzută a unui ochi din diverse cauze.
• Prematuritate, dismaturitate.
• Afecțiuni de natură neurologică.
• Afecțiuni congenitale ale ochiului.
• Traumatisme cerebrale.
• Există posibilitatea ca strabismul să apară și la copii și cauza să nu poată fi determinată.

De cele mai multe ori, strabismul poate fi reparat atunci când este descoperit și tratat din timp. În cazul în care defectul nu este reparat atunci când este observat, creierul va ignora imaginile vizuale ale ochiului mai slab. Această schimbare, numită ambliopie sau „ochi leneș”, poate face că vederea să se estompeze, să provoace o vedere dublă și să dăuneze percepției copilului. Aceste probleme pot deveni permanente dacă nu sunt tratate.

Tipuri de strabism

Strabismul este clasificat în funcție de direcția de aliniere a ochilor. Când un ochi privește drept înainte spre obiectul vizualizat, celălalt ochi este aliniat greșit spre interior (esotropie sau „ochi încrucișați”), spre exterior către ureche (exotropie sau divergent), în sus (hipertropie) sau în jos (hipotropie).

Strabismul mai poate fi intermitent sau constant. Cel de tip intermitent se poate agrava atunci când ochii sunt destul de obosiți, mai ales seara. Trebuie menționat că acest strabism intermitent este depășit până la vârsta de 3 luni.

Simptomele strabismului

Majoritatea micuților care se confruntă cu strabism nu se plâng de probleme oculare, iar de cele mai multe ori adulții sunt cei care observă acest lucru.

Printre semnele și simptomele strabismului se numără:

• Ochi care arată nealiniati.
• Ochii care nu par să se miște împreună.
• Clipire frecventă, în special în lumina soarelui.
• A privi cu ochii pe jumătate închiși.
• Înclinare a capului pentru a vedea mai clar obiectele.
• Percepția în profunzime defectuoasă.
• Vedere dublă (diplopie).
• Adulții cu strabism au adesea diplopie (vedere dublă), deoarece creierul lor a învățat deja să primească imagini de la ambii ochi și nu poate ignoră imaginea trimisă de ochiul nealiniat.

Diagnosticul strabismului

Strabismul poate fi diagnosticat în timpul unui examen oftalmologic. După împlinirea vârstei de 3 ani, toți copiii ar trebui examinați de medicul pediatru, pentru o evaluare generală a sănătății ochilor. În cazul în care pediatrul observă vreo problema, se recomandă efectuarea unui control oftalmologic complet.

În cazul în care în familie există persoane cu strabism sau ambliopie, controlul la medicul oftalmolog ar trebui realizat mai devreme de împlinirea vârstei de 3 ani.

Tratamentul strabismului

Scopul principal al tratamentului în cazul strabismului este păstrarea sau refacerea cât mai multor funcții vitale ale ochiului afectat. Tratamentele variază în functie de tipul și cauza strabismului, la recomandarea medicului oftalmolog, desigur:

• Ochelarii pot fi recomandați pentru a corecta vederea ochiului mai slab.
• Un plasture poate fi purtat peste ochiul dominant pentru a forța copilul să folosească ochiul mai slab.
• Picăturile de ochi sunt folosite pentru a estompa temporar vederea ochiului dominant.
• Exercițiile ortoptice pot fi prescrise pentru a consolida mușchii ochilor.
• Chirurgia pentru a întări sau slabi mușchii ochilor și este necesară pentru a realinia ochii. Această operație scurtă se face de obicei sub anestezie generală și poate implică unul sau ambii ochi. Timpul de recuperare este rapid. De obicei, copiii sunt capabili să își reia activitățile normale în câteva zile.