Depresiv. Extenuat. Cinic. Letargic. Așa începem să îi descriem pe cei care se află în burnout, un sindrom psihologic prea puțin cunoscut, dezbătut sau înțeles în România. În teorie, burnout-ul este o stare emoțională, mentală, manifestată uneori și prin epuizare fizică ce survine ca efect al expunerii la stres pentru o perioada îndelungată de timp.

Astfel, mulți dintre noi înțeleg ca burnout-ul este o epuizare fizică ce este cauzată de prea multă muncă, dar de fapt, cauzele sale sunt mult mai diverse și complexe. 

Și totuși, care sunt cauzele burnout-ului? 

La nivel individual, burnout-ul poate fi cauzat de lipsa resurselor, un nivel scăzut de adaptabilitate la schimbare, dificultatea în a găsi un sens în acțiunile noastre sau de către o dorință acerbă de validare. Îmi amintesc când mă învăța bunica mea să mulțumesc zilnic pentru ceea ce am și cine sunt. Practici tare valoroase, pentru că m-au învățat să fiu recunoscătoare pentru ce am și să rămân conectată cu mine. Dar câți dintre noi ne mai amintim să practicăm învățăturile bunicilor în viețile noastre ocupate? Și iată cum lipsa unor elemente atât de simple, cum ar fi recunoștința sau încrederea în sine, duce la o stare de neîmplinire dată de nevoia constantă de validare din partea celor din jur. Vrem să avem mai mult, să fim mai mult pentru a fi plăcuți, iubiți de cei din jurul nostru. Și totuși, într-o lume perfectă, absența burnout-ului ar fi de fapt caracterizată de capacitatea oamenilor de a trăi vieți mai împlinite și pline de apreciere, fiind mult mai performanți și motivați în viața de zi cu zi. 

Organizational, cauzele sunt diferite, dar direct influențate de cele individuale. Să lucrezi într-un mediu de lucru competitiv, fără un sistem de apreciere și răsplată, unde lipsește corectitudinea este un drum sigur spre burnout. Cu atât mai mult dacă ești o persoană cu un set de valori bine definite și lucrezi într-o companie ce acționează împotriva valorilor tale. Unele dintre cele mai des întâlnite cauze sunt conflictul interior cauzat de acționarea împotriva valorilor tale sau lipsa de autonomie și control asupra lucrurilor de care ești responsabil. Cu alte cuvinte, poți fi afectat atunci când la job nu ai puterea de a decide cum să îți faci munca sau chiar îți lipsesc resursele cu care să o duci la bun sfârșit, dar ești “tras la răspundere” dacă rezultatele nu sunt conform aștepărilor.

Citește și: Cărțile de colorat pentru adulți și beneficiile lor. Creioanele colorate te pot scăpa de griji și stres

În altă ordine de idei, nici societatea nu ne protejează prea mult. Încurajați de consumatorism, avem o nevoie accentuată de a consuma lucruri de care nu avem nevoie. În România, ne extenuăm din ce în ce mai mult lucrând în medie cu 30% mai mult decât restul europenilor și mândrindu-ne că suntem workaholici, deși tot cercetările arată că suntem de 6 ori mai puțin productivi, în ciuda orelor îndelungate de muncă. Intră în scenă și dorința de a arăta că suntem mereu ocupați (busy): acest trend ce câștigă tot mai mult teren, ne antrenează într-o cursă nebună de a ne ocupa timpul fiind mereu ocupați. Cu mai puțin timp liber pentru a ne conecta cu noi înșine, mai pierdem teren și din cauza nevoii de afirmare/apartenența conform standardelor promovate de social media. Numărăm aprecieri, dăm scroll dominați de FOMO (Fear of Missing Out – frica de a rata ceva important) și râvnim la imagini perfecte ce devin un nou standard pe care ne dorim să îl atingem. 

Cu atâtea cauze ce declanșează această stare, nu e de mirare că acest fenomen afectează aproape jumătate din populația activă a planetei. Și totuși, în România este un subiect ce primește foarte puțină atenție, cu atât mai puțin din punct de vedere legal, nefiind calsificat ca boală momentan. Mai mult, în cadrul organizațiilor, prea puțin Manageri sunt educați în această privință pentru a contribui la prevenirea răspândirii acestei afecțiuni. Despre acțiunile ce pot fi întreprinse la nivel de organizație și la nivel individual pentru a-l putea preveni și despre cum se manifestă și poate fi tratată această epuizare psihologică, vom povesti în seria de articole dedicată acestui fenomen. 

Dacă te-ai confruntat cu astfel de stări din cauze organizaționale și vrei să îți împărtașești povestea, o poți face contactându-mă, și vei contribui astfel la cercetarea pe care o desfășor pentru a scrie Șefi versus Lideri în România, o carte despre efectele negative ale “șefismului”.  Scrie-mi la sefivslideri@gmail.com și ajută-i pe alții să învețe din experienta ta.

Un articol scris de Andra Pintican – Human Development Manager

Citește și: Singurătatea: o resursă sau un obstacol?