Alopecia androgenetică este o formă comună de cădere a părului atât la bărbați, cât și la femei. La bărbați, această afecțiune este cunoscută și sub denumirea de chelie. Părul se pierde într-un model bine definit, începând deasupra ambelor tâmple.
De-a lungul timpului, firul de păr se retrage pentru a forma un „M” caracteristic acestei boli. Părul se subțiază și la coroană (lângă vârful capului), progresând adesea spre chelie parțială sau totală.
La femei, modul în care cade părul diferă față de chelia masculină. În cazul doamnelor, părul devine mai subțire pe tot capul, iar firul de păr nu se dispare total. Alopecia androgenetică la femei duce rar la chelie totală.
Alopecia androgenetică la bărbați a fost asociată cu alte câteva afecțiuni medicale, inclusiv boli coronariene și mărirea prostatei. În plus, cancerul de prostată, tulburările de rezistență la insulină (cum ar fi diabetul și obezitatea) și hipertensiunea arterială au fost legate de alopecia androgenetică. La femei, această formă de cădere a părului este asociată cu un risc crescut de sindrom ovar polichistic, care se caracterizează printr-un dezechilibru hormonal care poate duce la menstruație neregulată, acnee, exces de păr în altă parte a corpului și creștere în greutate.
O varietate de factori genetici și de mediu joacă probabil un rol esențial în determinarea alopeciei androgenetice. Deși cercetătorii studiază factorii de risc care pot contribui la această afecțiune, majoritatea acestor factori rămân necunoscuți. Cercetătorii au stabilit că această forma de cădere a părului este legată de hormonii numiți androgeni, în special de un androgen numit dihidrotestosteron. Androgenii sunt importanți pentru dezvoltarea sexuală masculină normală înainte de naștere și în perioada pubertății. Androgenii au, de asemenea, alte funcții importante atât la bărbați, cât și la femei, precum reglarea creșterii părului și dorința sexuală.
Creșterea părului începe sub piele în structuri numite foliculi. Fiecare fir de păr crește în mod normal timp de 2 până la 6 ani, trece într-o fază de repaus timp de câteva luni, apoi se stinge. Ciclul începe atunci când foliculul începe să crească un păr nou. Nivelurile crescute de androgeni în foliculii de păr pot duce la un ciclu mai scurt de creștere a părului și la creșterea firelor de păr mai scurte și mai subțiri.
Deși cercetătorii suspectează că mai multe gene joacă un rol în alopecia androgenetică, în studiile științifice au fost confirmate variații ale unei singure gene, AR. Gena AR oferă instrucțiuni pentru a face o proteină numită receptor de androgeni. Receptorii de androgeni permit organismului să răspundă în mod corespunzător la dihidrotestosteron și la alți androgeni. Studiile sugerează că variațiile genei AR duc la creșterea activității receptorilor de androgeni în foliculii de păr. Nu rămâne însă clar cum aceste modificări genetice cresc riscul de pierdere a părului la bărbați și femei cu alopecie androgenetică.
Cercetătorii continuă să investigheze legătura dintre alopecia androgenetică și alte afecțiuni medicale, cum ar fi bolile coronariene și cancerul de prostată la bărbați și sindromul ovarului polichistic la femei. Ei cred că unele dintre aceste tulburări pot fi asociate cu niveluri ridicate de androgeni, ceea ce poate ajuta la explicarea motivului pentru care tind să aibă o legătură cu căderea părului legată de androgeni. Pot fi implicați și alți factori hormonali, de mediu și genetici care nu au fost identificați încă.
Alopecia androgenetică este o cauză frecventă a căderii părului atât la bărbați, cât și la femei. Această formă de cădere a părului afectează aproximativ 50 de milioane de bărbați și 30 de milioane de femei în Statele Unite. Alopecia androgenetică poate începe încă de la adolescența unei persoane și riscul crește odată cu vârsta; mai mult de 50 la sută dintre bărbații cu vârsta peste 50 de ani au un anumit grad de cădere a părului. La femei, pierderea părului este cel mai probabil după menopauză.