Anca Maftei este psiholog, facilitator de terapii de grupuri și psihoterapeut. De-a lungul timpului a ajutat o mulțime de oameni să depășească probleme pentru care nu mai găseau soluție. Astăzi, vom vorbi cu ea despre cum a ajuns să fie psiholog, ce este hipnoterapia și în este folosită, dar și care sunt cele mai frecvente dependențe ale tinerilor.

Spune-ne câteva lucruri despre tine și despre meseria ta. Cum ai ajuns să fii psiholog?

Sunt psiholog clinician, facilitator de terapii de grupuri și psihoterapeut. În psihoterapie am cinci formări, asta înseamnă că învăț în continuare și fac asta de mai bine de 15 ani. Am ajuns să fac asta relativ întâmplător pentru că inițial îmi placea foarte mult filosofia, ai mei au avut un cuvânt de spus – ”meseria e brățară de aur” și alte lucruri de genul acesta, și atunci am zis să fac și psihologia între timp.

Cumva toată profesia asta m-a captivat ea pe mine, eu n-am avut neaparat intenția de a merge în direcția asta, dar a început să se desfășoare cumva, așa, în viața mea și m-a atras foarte foarte mult. Astăzi am o mică clinică în centrul Capitalei, unde țin și grupuri și fac și ședințe 1 la 1. Sunt și coach, sunt și hipnoterapeut.

Cu ce se ocupă un hipnoteraupeut?

Practic și hipnoza clinică în cadrul terapiilor 1 la 1 și țin foarte multe cursuri în online acum, lucrez cu foarte mulți oameni de pe toată planeta, care accesează grupurile acestea ale mele și este absolut fascinant. Sunt tot felul de călătorii.

Spune-ne câteva cuvinte despre ce este hipnoterapia.

Este o formă de terapie, un instrument. Ca să înțelegeți mai clar, hipnoterapia este o ”soră mai mare” a relaxării. Atunci când noi suntem foarte relaxați, intrăm ulterior într-o stare de hipnoză, cu ajutor bineînțeles. Adică o stare în care creierul devine mult mai permeabil și atunci este mult mai ușor de transmis o anumită sugestie, o anumită idee. Tu fiind foarte relaxat, acele informații pătrund în străfundurile ființei tale. Această terapie este folosită în multe sfere și cu foarte mult succes.

Anca Maftei, psiholog: ”Hipnoterapia ajută foarte mult la sfera de adicție, ca persoana să-și schimbe anumite comportamente!”

Poți să ne dai un exemplu. Pentru ce probleme apelează oamenii la hipnoterapie?

În general, oamenii nu prea apelează la hipnoterapie, apelează la tine ca specialist, vin cu o problematică anume, iar tu ca și specialist scoți din tolba ta mai multe instrumente. Hipnoterapia ajută foarte mult la sfera de adicție, ca persoana să-și schimbe anumite comportamente, la o mai bună gestionare a emoțiilor. În general, îi ajut pe oameni să intre într-o stare profundă de relaxare, pentru că din momentul acela, orice intenție ar avea și orice fel de manifestare e mult mai ușor să o aducă și să o creeze în viața lor, din starea aceea de relaxare.

Ei se conectează cu un element din trecutul lor, prin hipnoză, ca să-și rezolve care este cauza unei probleme din prezent?

Asta e o parte în care se poate utiliza: regresia – ajută foarte mult în vindecarea traumei. Eu sunt specializată în sfera aceasta. Îmi place foarte mult să merg în profunzime și să ajut persoana să vindece cauza, nu doar simptomul. Hipnoterapia ajută la rezolvarea de probleme, de exemplu, pentru că atunci când ești foarte relaxat anumite părți din tine se relaxează, acele părți care erau ca un fel de protectori ai sistemului. Ei relaxându-se poți să manifești niște lucruri dintr-o zonă mai înaltă a ta pe care eu o numesc „sine”. Și e mult mai simplu să rezolvi chestiuni din sfera aceasta după ce ai relaxat organismul. Multe dintre intervențiile mele terapeutice încep cu o relaxare.

Care sunt cele mai frecvente adicții cu care se confruntă românii?

Cred că dezvoltăm, din păcate, comportamente adictive vis a vis de foarte multe aspecte ale vieții noastre. Cele mai des întâlnite în cabinet sunt cele de substanțe, dar și cele legate de ecranele foarte luminoase care ne conduc viața cumva.

Anca Maftei: ”Luăm respectiva substanță pentru că undeva există un gol emoțional fundamental și de multe ori acest gol vine din relația cu părinții”

Adicția legată de substanțe are legătură cu niște probleme emoționale pe care le are omul respectiv. Ajunge să folosească acele substanțe pentru că el cu el nu e ok?

Exact! Noi întotdeauna luăm respectiva substanță, sau respectivul obiect psihic – poate să fie și o persoană, pot să dezvolt o adicție față de o persoană sau mai multe, sau față de un stil de viață, etc.; pentru că undeva există un gol emoțional fundamental și de multe ori acest gol am observat că vine din relația cu părinții. De multe ori, relația cu unul dintre părinți a fost cumva întreruptă, nu neaparat fizic, a fost cumva întreruptă la nivel sufletesc, la nivel psihologic, și atunci persoana inconștient îți caută acel părinte în substanță, de obicei alcool, în tutun, etc. Tocmai pentru a integra anumite goluri.

De la ce vârstă până la ce vârsta sunt cei care se confruntă cu asemenea probleme?

De la toate vârstele pentru că, din păcate, plaja asta de substanțe a fost inserată și în licee și atunci de toate vârstele. De pe la 16-17 ani până la 45-50.

Anca Maftei: ”Tu ești creatorul vieții tale și nu trebuie decât să-și dai o șansă să-ți amintești asta”

Dacă ar fi să le dai un sfat general celor care sunt înspre această ”prăpastie”, ce le-ai spune?

Un sfat ar fi să știe că în interiorul ființei noastre există subpersonalități. Ultima mea școală în terapie se numește Internal Family Systems. Practic există un sistem intern în interiorul fiecăruia dintre noi și aceste părți din cadrul sistemului acționează diferit. Când începi să fii conștient de faptul că adicția nu te definește, ci este doar o parte din tine, atunci devenind conștient de acea parte poți să ai o mai bună relație, o armonizare între tine și partea respectivă. Acesta ar fi sfatul meu: să se observe înainte de toate, să-și observe comportamentul, să vadă ce simt în spate, pentru că în spate de multe ori e foarte multă durere. Nu există o persoană care să dezvolte o adicție și să nu aibă o durere profundă la nivelul sufletului. Și în primul rând să știe că nu e vina nimănui, este doar un mecanism de supraviețuire pe care psihicul lui l-a găsit. Nu zic că este bun sau rău, este doar o cârjă, și pe măsură ce lucrăm cu un terapeut putem să învățăm alte tipuri de mecanisme de gestionare și putem alina durerea din străfundurile ființei noastre. Nu e totul pierdut, se poate vindeca! Asta cred că e foarte important și da, ține de noi și de intenția noastră în mare măsură. Așa cum îmi place mie să spun: tu ești creatorul vieții tale și nu trebuie decât să-și dai o șansă să-ți amintești asta.

Pe lângă adicție, cu ce alte probleme se mai confruntă tinerii din ziua de azi?

Cu siguranță cu partea de gestionare emoțională. Observ foarte multe anxietăți, extraordinar de multă frică este în noi acum și cred că planează cumva la nivel universal.

De ce există această frică?

Ea e inerent umană, e a priori. Ne naștem cu aceste mecanisme, ele ne ajută să supraviețuim. Este minunat să simți frica atunci când vine un tigru către tine, pentru că atunci poți iei o decizie pe moment, dar din păcate noi trăim în niște vremuri în care aceste mecanisme sunt un pic date peste cap. Motivele sunt extraordinar de numeroase: de la tipul de alimentație, până la modul în care ne petrecem timpul, modul în care am fost învățați să gestionăm emoțiile, anumite tipare din familie. Dincolo de faptul că trauma este trans-generațional transmisă, să nu uităm că ne separă o singură generație de cei care au prins războiul. Toate astea sunt în ADN-ul nostru, sunt în celula noastră și pentru a fi scoase la suprafață, poate uneori se manifestă în cadrul tinerilor care sunt mai puri, mai deschiși, etc. Sunt foarte multe aspecte care pot să ducă la diferite anxietăți. Important este că putem să lucrăm cu ele și că putem să le gestionăm un pic mai bine. Și asta nu atât de greu pe cât și-ar imagina mintea noastră. Sunt la îndemână multe modalități și eu încurajez să căutăm ce ni se potrivește cel mai bine.