Făina este unul dintre alimentele pe care inevitabil le consumăm zilnic, fie că vorbim despre pâine, produse de patiserie sau chiar feluri de mâncare în care se introduce și făină. Deși un produs atât de simplu, specialiștii ne avertizează că în compoziția acesteia pot exista mai multe tipuri de E-uri.

Câte tipuri de făină există?

În funcţie de conţinutul de cenuşă, făina de grâu se clasifică şi se defineşte în următoarele grupe, astfel:

• făina albă este făina care are un conţinut de cenuşă de maximum 0,65% şi se fabrică în următoarele tipuri: făina albă tip 480 este făina cu un conţinut de cenuşă de maximum 0,48%; făina albă superioară trei nule (000) este făina cu un conţinut de cenuşă de maximum 0,48% şi cu un conţinut de gluten umed egal sau mai mare de 28%; făina albă tip 550 este făina cu un conţinut de cenuşă de maximum 0,55% şi cu granulaţia cerută de necesităţile tehnologice; făina albă tip 650 este făina care are un conţinut de cenuşă de maximum 0,65%;
• făina semialbă este făina care are un conţinut de cenuşă între 0,66% şi 0,90%. În comerț/industrie se comercializează/folosește tip 800 și tip 900;
• făina neagră este făina care are un conţinut de cenuşă între 0,91% şi 1,40%. În comerț/industria de panificație se comercializează/folosește tip 1250 și tip 1350;
• făina dietetică este făina care are un conţinut de cenuşă între 1,41% şi 2,2%. În comerț/industria de panificație se comercializează/folosește tip 1750 și tip 2200.

Experții au descoperit aditivi alimentari și agenți de tratare în făină!

La începutul acestui an, experții Asociației Pro Consumatori au verificat informațiile menționate pe eticheta celor 20 de mărci de făină (Țara Mea, Raftul Bunicii, Boromir, Molino, Vreau din România, Maria, Pambac, Arpis, Dobrogea, Drag de România, Băneasa, Grania, Carrefour, Delizia, Titan, Dr. Avraham, Proxi, Belbake, Topaz și Făina Grâu Întreg) identificate în marile magazine și au constatat următoarele:

• prezența unor aditivi alimentari (acid ascorbic, bicarbonat de sodiu, pirofosfat acid de sodiu) și a unor agenți de tratare ai făinii (gluten vital, enzime alimentare: amilaze, xilanaze, lipaze) în compoziția unor mărci de făină albă (Boromir, Băneasa, Grania).
• absența informațiilor în limba română pe ambalajul mărcii Topaz, făină fabricată în Grecia.

Tot ce trebuie să ştim despre făină!

Calitatea făinii de grâu este în funcție de natura și varietatea boabelor, de particularitățile prelucrării lor, de destinația făinii (pentru panificare, paste făinoase, cofetărie, etc.) și de gradul de extracție.

Indicii de calitate principali ai făinii sunt: culoarea, mirosul, prospețimea, gustul, umiditatea, conținutul mineral, aciditatea, granulozitatea, conținutul de gluten, însușirile de panificare.

Culoarea este cu atât mai închisă cu cât gradul de extracție este mai ridicat și cu cât particulele făinii sunt mai mari. Făina trebuie să aibă miros plăcut. Mirosul de mucegai, de încins se întâlnește la făina din boabe vechi și la făina alterată.

Pentru determinarea mirosului făinei se toarnă apă încălzită la 60 de grade Celsius peste proba introdusă într-un pahar, iar după 2-3 minute de repaus se înlătură apa și se cercetează mirosul conținutului rămas. Făina are un gust puțin dulceag. Gustul accentuat dulceag caracterizează făina din boabe încolțite. Gustul acrișor caracterizează făina veche, iar gustul acru sau amar caracterizează făina alterată.

Făina care la masticare scârțâie între dinți conține praf mineral. Pentru determinarea conținutului de substanțe minerale proba de făină se calcinează în cuptor la 650 grade Celsius până la completa dispariție a cărbunelui și se cântărește cenușa rămasă, iar masa ei se raportează procentual la masa inițială a probei.

Făina proaspăt măcinată, mai ales cea care provine din recolta nouă, se comportă nesatisfăcător la panificare, deoarece produce aluat lipicios, cu aspect unsuros, iar acest aluat se înmoaie rapid la fermentare. La dospire, bucățile de aluat din astfel de făină se lățesc ușor pe vatra de coacere și produc pâine cu volum scăzut și cu coajă străbătută de crăpături mici. De aceea făina trebuie lăsată să se matureze la o temperatura cuprinsă între 5 grade Celsius și 25 de grade Celsius, în spații curate, uscate, bine aerisite și ferite de razele soarelui, înainte de a fi folosită.